Raceala

Când afară-i vânt și înnorat
Te strâng la piept să te îmbrac,
Cu bucăți din mine și șoapte de iubire.

Când afară-i vânt și înnorat.

Când afara plouă în neștire
Îți acopăr ochii cu sărutări calde,

Îți las pe buze arome de țigară.
Când afară plouă în neștire.

Când gerul coboară peste noi
Să nu-mi dai voie să simt răceala
Lasă-mă să cobor în adâncul tău,
Să-ți simt sufletul lângă al meu.

Fuga

Vreau să plec, vreau să mai stau,
Să simt iar mirosul sărat al mării
Nisipul fierbinte să-mi ardă tălpile
Valurile să-mi aline rănile...

Vreau să rămân, dar trebuie sa fug
Să ascult valurile cum se sparg la țărm
Soarele să se joace iar în părul meu,
În timp ce pescărușii trec în zbor...

De-ar fi...

De-ar fi totul atât de ușor
De n-ar mai cădea lacrimi de dor
De-ar fi lumea întreagă doar de decor
Ar fi totul mult mai ușor...

De am fi mereu cum am fost ieri
Plini de speranțe și de vise,
De-am știi totul dinainte
Nu am mai plânge după ieri...

De-aș sta mereu în starea de fericire
La pieptul tău, să aud inima cum bate
Ar fi întreaga existență un vis
Din care nu m-aș mai trezi vreodată!

Somnul etern

Doar prin somn am realizat ca pot să uit
Să nu mai sufăr, să nu mai doară, să visez o lume nouă
În care nimic nu ne mai poate atinge,
Doar în vis ești a mea fără interferențele umane.

Când dorm uit că sufletul mă doare
Și pot din nou să fiu mai caldă și mai bună
Renunț la mască și la lacrimi, zâmbesc în somn,
Trăiesc din nou, în vise când te strâng în brate...

Vreau să dorm, când viața de tine mă desparte
Să mă cufund în somnul adânc fără întoarcere
Să zbor în lumea viselor infinite
Să las departe tot ce mă doare...

Lumea noastra

Frumusețea întreagă izvorăște-n ochii tăi
Și mă las furată de mirajul unei lumi perfecte
În care contemplăm și despicăm iubirea.
Ne pierdem prin șoaptele nopții,
Când îți sărut pleoapele în timpul visului
Ne îmbătăm cu atingerile vântului de vară
Să mă trezesc lângă tine în fiecare dimineață.
În lumea noastră, suntem noi, pline de pasiune și nebunie
E lumea din care nu vreau să mai plec
Pentru că tu mă ții mereu de mână.
Te vreau a mea, așa cum ești, copilă, femeie,
Cu zâmbet cald, cu lacrimi amare
Cu tot ce ai, fără nimic, desculță și nebună,
Să te simt mereu caldă și senină
Să te țin în brațe când e frig și te las să zbori sub soare.
O viață de mi-ai sta alături, și nu m-aș sătura,
Ți-as cere, ca un cerșetor, încă o zi din viața ta.

Trebuie sa zbor

De s-ar deschide pământul să mă înghită, aș fi cea mai fericită. M-aș duce bucuroasă în iad, fără niciun regret... Am sufletul prea obosit, prea bătrân și prea singur ca sa mai continui să lupt, vreau liniștea pe care o merita orice suflet chinuit.
Simt că se apropie cu pași mici, dar siguri, îi simt chemarea azi mai mult ca oricând. Gândurile se înghesuie în mintea mea și îmi torturează ființă, iar melancolia mă apasă și ultima mea lupta o voi duce să mă autodistrug... Nu voi mai lasă pe nimeni să mă chinuie, să mă calce în picioare sau să-mi ia tot. De azi sunt decisă să fac asta singură, să-mi trimit sufletul acolo unde îi e locul...
Însă tu nu meriți să te părăsesc. Mi-ai redat zâmbetul și m-ai transformi într-o persoană mai bună, pentru că ai încredere în mine, pentru că vezi dincolo de egoismul și răutatea mea. Dar cum ne despart atâtea lucruri pământești, atunci când voi fi departe de toate locurile astea, mă voi întoarce la tine și nu te voi mai părăsi. Asa ca lasă-mă să zbor, să pot să mă întorc la tine.

Copil frumos

Pe zi ce trece, tot mai tare ma frământă
Chipul tău, cald, zâmbitor, cu ochi căprui,
În care mă regăsesc, mereu eu, niciodată la fel
Întotdeauna mai bună, mai iubitoare, mai protectivă....

Nu mă recunosc când sunt lângă tine
Gesturile mele alta dată grăbite, acum sunt în reluare
Ori de câte ori te ating, simt fiori pe șira spinării....
Vreau să te simt, să te cuprind, să gust fiecare clipă cu tine.

Ori de câte ori pleci, iei cu tine bucăți din mine,
Și când te întorci îmi aduci mai mult decât ți-am dat,
Cu ochii tăi căprui și zâmbet inocent,
M-ai vrăjit în așa fel încât să nu pot să respir fără tine...

Ce ești oare, înger, demon, vrăjitoare?
Chipul tău angelic de copil mă înfioară,
Și visez la tine în fiecare zi, în fiecare seară
Cum te țin în brațe până când totul în jur dispare
Și ne înecăm împreună în eternitate.

Vorbeste cu ploaia...

Roagă ploaia să mai cadă
Încă o data peste mine,
Să mă mângâie, să mă învăluie
Într-o altă lume...

Spune-i ploi să nu stea
Ori de câte ori sunt în mijlocul ei,
Să-și verse lacrimile peste mine
Așa te pot simți pe tine.

Plânge-te norilor, să se reverse,
De azi, numai deasupra mea,
Doar asa mai pot stinge dorul
Lăsat de amintirea ta.

Vorbește cu cerul să adune norii
Spun-i vântului să se joace-n părul meu
Vorbește cu stropii să mă înece
Să cadă ploaia peste sufletul meu.

Iubire

M-am lăsat pradă amăgirilor, viselor, iluziilor
Încet m-am scufundat într-un ocean de regrete,
M-am mințit în fiecare zi că iubesc, până când
Ai apărut tu și mi-ai arătat ce înseamnă cu adevarat iubirea.
Refuz și acum să cred că nu am iubit, poate am făcut-o diferit,
Dar pe tine în mod clar te iubesc la un alt nivel de percepție...
Ai acel ceva care mă face să vin mereu la tine,
Să nu pot sa respir când ochii tăi mă privesc cu atâta iubire.
Nu e iubirea aia pe care am simțit-o ani la rând cu alți oameni,
Simt că e ceva dincolo de orice limită, care crește în fiecare zi,
Mă schimbă, mă transformă, mă face să devin eu.
Dar am momente egoiste, în care știu că îți cer prea mult,
Te-aș ține lângă mine pentru eternitate, te-aș ocroti în fiecare zi și noapte,
Ți-aș săruta buzele, ochii, fruntea și nasul și te-aș strânge în brate ori de câte ori ai fii tristă.
Mi-e dor în fiecare zi, să te am aproape, mi-e dor... atât de dor...
Nu vreau să mă iubești, vreau doar să stai lângă mine să mă ții în brațe!

My rain

You're my rain, the pouring rain that falls on my wounds and wash the pain away, 

You're my blue sky after a black night, that come to make me smile.

I feel the need to keep you safe, protect your dreams from fall in pieces

Covering your soul with love and affection so you will never feel cold. 

You're the rain that falls down on mine, when the air is hard to breath, 

Making everything right again everytime I look in your dazzling eyes.

You're the wind blowing in my hair, touching my soul and making me want you more...

You're my rain, pouring down on me, keeping my life in one piece. 

Zi de primavara

Se așterne ceața peste orașul adormit
Precum o boală ce se răspândește-ntr-un corp sănătos
Particule mici de apă plutesc în aerul rece de dimineață,
Asta e o zi de primăvară întristată.

Vântul rece împrăștie un iz de iarna peste sufletele înflorite,
Amintindu-ne ca iubirile sunt trecătoare, nimic nu e etern.
Însă, eu te port adânc în gânduri și-n vise, te tatuez în suflet
Și te scriu în versuri, ca sa nu te pierd.

Inventariez cu grija fiecare gest al tău, zâmbetul de la amiză

Și parul ciufulit de dimineață, le așez cu grija într-un colț de suflet, 

Le păstrez pentru zile negre, să mă pot îmbăta cu ele

Ori de câte ori în mine plouă cu regrete. 

Trec corbii, în zbor, se duc în zarea-n întunecată

Și iau cu ei frânturi din ceață, o risipesc precum fumul de țigară, 

Lăsând să pătrundă de printre nori lumina cerească,

Ce scaldă în căldură o altă zi de primăvară. 

De fiecare data când ploua

Ori de câte ori afară plouă,
Îmi amintesc cu nostalgie
De chipul tău la despărțire
Și pierd o bucată din mine.

Ori de câte ori afară plouă,
În mine se zbat amintiri și vise
Sunt toate legate de tine,
Sunt toate pierdute pe vecie.

Ori de câte ori afară plouă,
Să-ți aduci aminte de mine
Că am iubit ploaia și te-am adorat pe tine.
Ori de câte ori afară plouă, plouă și în mine...

Fata fără umbrela

Cine ești tu, cine sunt eu?
Nu sunt a ta și nici tu nu-mi aparții,
Suntem doi copii într-o lume nebună
Doi îndrăgostiți avizi după afecțiune.

Ești ca o furtună în plină vară
Mă răcorești, mă inciți să vreau mereu mai mult.
Mă calmezi că să stârnești, apoi mă amețești,
Iar la final mă încălzești, cine ești?

Vrei să mă iubești sau ești aici să mă amăgești?
Înger și demon deopotrivă, azi nu-mi pasă dacă mă rănești.

Eu sunt fata fără umbrela din mijlocul furtunii
Ce dansează prin ploaia de sentimente.
Amețesc, cad și mă ridic, doar ca să privesc
Seninul ce se așterne în adâncul tău.

Bantuita

Fiori reci îmi străbat șira spinării și îmi pătrund în oase,
Visele îmi sunt labirinturi întortocheate, fără șanse de ieșire.
Frica îmi paralizează simțurile, nu pot să țip, să fug, să scap
E ceva apăsător în liniștea morbidă, e ceva la noi în dormitor.

Șoapte nedeslușite străbat pereții, ecouri, zgomote și uși trântite
Văd umbre pe perete și simt că îmi pierd pe rând rațiune și sănătatea.
E ceva care pândește-n întuneric, e o forță care răvășește tot în cale
Poate am înnebunit sau poate o fantoma mă bântuie în noapte.

Plutește-n casa un miros apăsător, dulce-acrișor, ca de moarte
Însă nu moarte mă sperie, ci pierderea raționamentului mă îngrozește.
Știu ca tu nu vezi, nu auzi, nu crezi, nu simți la fel ca mine,
Ceea ce mă face să mă întreb, e o fantoma sau a mea închipuire?

Cine ești?

Unde oare te-ai pierdut,
Prin ce așternuturi noi lenevești,
În ale cui brate te pierzi și te regăsești?

Nu știu cum arați sau cine ești,
Nici nu știu dacă ai sa ma găsești
Dar te chem în gând, te strig în vis să vii, de oriunde ai fi.

Poate că vom iubi, poate că vom amici,
Mă vei învață să iubesc, să nu mă tem
Și nu te voi mai lasă să pleci.

Te voi ține-n brate și te voi apăra
Când noaptea va înghiți totul în cale,
Și voi plânge amarnic când vei pleca.

Apoi îți voi scrie zi de zi și noapte de noapte
Te voi purta în suflet, ca un tatuaj
Păstrând în minte vie, de-a pururi amintirea ta.

Iubind un inger mort

Iubind un înger mort pe chip au început să curgă
Lacrimi amare, de sânge murdare, în șiroaie încovoiate
În timp ce buzele murmură o ca o poveste, o tristă rugă,
Despre un înger ce nu mai este.

Te rog, în rai să primești glasul lui mut,
Și să ierți păcatele ce le-a avut...
Nu-i transforma trupul în pământ
Mai lasă-l lângă mine să-i veghez sufletul sfrânt.

Iubind un înger mort, am înțeles,
Că moarte nu desparte, ci unește-n eternitate
Aruncă pământ, tu, copile, peste minte,
În țărână moartea ne unește.

Inca o data

Te rog ascultă cum ploua, ascultă pustiul
Și poate ai să înțelegi durerea și misterul
Ce zac ascunse-n mine și se zbat să iasă,
Precum un vulcan, sentimentele vor să răzbească.

Niciun lacăt nu le mai poate stăpâni,
Ridic bariere între mine și al meu suflet pustiit
Vreau să țip, dar îmi înăbuș strigătul în gol
Să urlu tot ce simt, dar acum e fără rost...

Privește cerul acoperit de stele, privește norii
Și poate ai să descoperi în ochii mei iubirea...
Plângi pentru mine cu bucăți de speranță,
Mai sărută-mă o data, să simt cum sufletu-mi vibrează!

Complicat

Azi, mintea mă doare de la atâta ploaie,
Cad aiurea și constant picături de apă dintr-un cer supărat
Om fi noi oare de vină că ne-am depărtat,
Am cauzat inundații și îngerii i-am înfuriat?
Nu e vina ta că deasupra mea plouă aberant
Așa cum, doar eu sunt vinovată că am plecat.
Am fugit și încă nu m-am oprit din alergat,
M-am rătăcit într-un labirint încurcat de emoții și vise
Și am uitat, am uitat cum e sa fiu eu fără tine,
Am uitat ușor cum să zâmbesc și să mă bucur de ploaie.
Dar azi plouă, sinistru și amuzant, am descoperit
Că mă regăsesc în fiecare picătură rece de apă...

Ucigașul de îngeri

Ma plimb cu țigarea prin Valea morții,
Ascult vântul și vreau sa țip, sa tac, sa plâng...
Simt sângele cum îmi fierbe-n vene, vreau sa ating intangibilul frânt,
Și sa înfrunt îngerul demonic ce m-a înfrânt.

Rănile mele tânjesc după vindecare, sufletul urla-n agonie
Vreau sa vad îngerul morții la picioarele mele îngenunchiat,
Sa-i smulg penele una cate una, sa guste durerea,
Sa cheme în zadar moartea ce nu mai este...

Singura pe străzile damnat la singurătate, ma plimb agale,
Am ucis vânzătorul de iluzii ce nu ma lasă să trăiesc
Or sa mi se vindece rănile în timp, și am sa învăț sa iubesc.
Ador răzbunarea dulce amară, ce ma transforma-n înger, demon și uneori ma omoară.

Iubirea unui demon

Am fost înger odată, dar rănile în sclav m-au transformat
În locul inocentei, răutatea sufletul mi-a furat,
Iubirea a dispărut pe aripi de vânt
Iar durerea ma bagă ușor, ușor în mormânt.

Tuse seacă și amară, răni adânci și prea multă durere,
Așa m-am transformat din înger în demon cu aripi arse...
Te rog Doamne, dă-mi drept la o judecată dreaptă
Și demonii pot să iubească...

Un înger cu aripi albe, inima mi-a furat
Și cu un simplu sărut îmi vindeca rănile toate.
Îmi da speranța că pot să fiu mai bună,
Că o sa pot să îndur mai ușor viata ce ma înconjoară.

Simt din nou fericirea cum mă cuprinde
Asa se încheie pledoaria unui demon ce s-a îndrăgostit,
Un înger a iubit și astfel din întuneric spre lumina a pășit.

Will you...?

If I fall, will you promise to catch me before I smash my soul?
If I get lost in the dark, will you guide me back to right path?
When my world will fall apart and I will cry alone, will you offer me your shoulder,
Will you stay and listen or you will walk away without looking back?
Can you be my friend forever, to hold my hand when the light is out?
There will be times when I will push you away, will you leave or just smile and stay?
Will your eyes will talk to me, when the quiet will settle above the broken hearts?
I can't promise you forever, but neither you, so maybe we will be separated
But I will always try to come back to you in every way.
So, will you remember me when I will be gone?

Ploaia

Plutește-n aer mirosul cald de ploaie

Cerul se joacă-n nuanțe de albastru spre gri,

Adie vântul revigorat de primăvară...

Când renasc floriile multicolore la viață. 

Stai lângă mine să vezi verdele crud,  

Când firul ierbii începe să răsară.

Se luminează cerul brăzdat de fulgere amenințătoare

Iar tunetele înăbușă plânsetele de vioară. 

Plouă cu lacrimi mărunte, plouă cu vise frânte
Ascultă cum pică din cer un ropot de lacrimi sfinte
Nu blestema ploaia, nu are nicio vină
Adu-ți aminte de mine, când plouă în neștire. 

Dependenta

Mi-e sete de privirea ta, sa ma pierd și să mă regăsesc în întunericul din ea,

Să mă afund în vocea ta, când îți sorb fiecare vocală, fără pic de pauză.

Sunt dependentă de falsa fericirea pe care mi-o furnizezi
Asemeni unui drogat îmi aștept în fiecare zi doza de speranță...

Și de fiecare data vreau mai mult, și mai mult, 

Și tot eu sunt cea care rămâne fără nimic, goală asemeni unui pom în plină toamnă...

Vreau supradoza de iubire, am aflat că din asta nu se moare, nu încă, 

Dar totuși, te temi să îmi alimentezi dependența, îmi dai cu porția, 

Și nu rareori, am fost până în iad și înapoi doar pentru că te-am dorit. 

Sunt dependentă de tine, intru în sevraj când nu ești lângă mine

Rad isteric și plâng pe interior, sunt în agonie, dacă nu chiar mai rău,

Fii bun, și dă-mi măcar un cuvânt, când vine noaptea să-mi tina de urât!

Thursday mood

Aud șoapte în culori violete,

Văd imagini din trecut înalte și acute

Zboară pescăruși peste lacuri înnegrite

Azi ploua în suflet cu vise nesfârșite...

Simt fiori reci în miez de vară, 

Fumul gros de țigară îmi inundă nările

Adie un vânt prea cald pentru primăvară

Se deschid răni ce păreau vindecate. 

Plâng cu lacrimi de mărgăritare

Soarele dispare-n orizontul îndepărtat

Caut chipul adorat în mulțimea de lalele

Tăcuți ne afundăm în regrete...

Muza mea

Ce e poezia fără o muză?
Nu e operă de artă fără iubire,
Sunt doar cuvinte aruncate pe hârtie.
Trebuie să-ți lași inima să simtă
Ca sa poți scrie despre sentimente.
Azi, muza mea e prea departe ca o pot atinge
Dar, prin poezie, amintirea ei e atât de vie,
Iar cele mai întunecate ore au pete de culoare culoare.
Mi-e dor de ea atât de tare, încât aș putea traversa oceane
Doar pentru o sărutare.
Aș muta munții din loc, dacă mi-ar cere,
Să o pot ține o clipa în brațele mele.
Însă, astăzi, ea îmi ceri imposibilul,
Să scriu o poezie fără urmă de tristețe
Să creez un paradis din nimicul ce mă înconjoară,
Și pentru ea lupt să modelez din cuvinte
Forme de iubire.

Prima zi de primavara

În nebunia mea delirantă, mă bucur de ploaia din prima zi a lui Martie,
Picături reci și mărunte, sub care visez că te sărut lacom
Iar tu zâmbești și îmi spui "mai vreau" fără ezitare.
Te strâng în brațe de parca ar fi ultima dată,
Când ploaia cade peste chipurile calde, îți mângâi obrazul rece
De parcă nu ar mai exista mâine.
Sub norii cenușii și grei, îți privesc încă odată ochii căprui
Mi-e dor să mă scufund în ei, și să simt timpul cum trece...
Azi nu vor cădea lacrimi, ci doar stropi de ploaie rece
Pentru că e prima zi de primăvară în care simt ca ești cu mine,
E ziua în care nu vreau să mă trezesc din a mea reverie.

As vrea

Captivă sunt pe veci în această lume
Goală fără tine și plină de umbre.
Crengile obosite se înclină bătute de vânt
Am senzația că sunt singură pe pământ.

Picături de sânge ochii mei varsă,
Caci amintirea ta e într-o ceață deasă.
Nu pot suporta gândul ca nu am să-ți mai vad privirea
Mai bine aș muri, ca să nu mai simt durerea.

Gândul mă poartă în lumi în care ne iubim,
Însa acum, corpul meu de atingerea ta e străin.
Aș vrea să te cuprind în brațe, să te sărut în șoapte
Aș vrea, dar nu se mai poate...
Fără tine rătăcesc în nebunie și mă ascund în noapte.

Dimineață de februarie

Luna se ascunde după norii lăptosi,
E o dimineață cu ceata fără urma de zăpadă,
Iar răsăritul cu culorile lui roșiatice
Deranjează ochiul abia trezit.

Frigul mușcă carnea înfierbântate
Ieșită din cearceafurile albe,
E o dimineață în care picioarele refuza sa se miște
În răceală infernală a lui februarie.

Cine ești tu?

E noapte si nu am somn, am deschis geamul sa simt racoarea noptii. E una din noptiile alea de vara cu un aer racoros de ploaie, revigorant si dulce. Incontrolabil mi-am adus aminte de tine.
Sa fie de vina aerul sau poate noaptea, sau totul sau poate eu? Și totuși...vântul rebel, sunetul frunzelor, mirosul ploii care va cădea, ai din toate cate puțin. Esti vântul care se joacă-n parul meu și ma face sa ma simt vie, sau frunza ce danseaza-n aer precum o fantasma sau poate ploaia ce ma amețește....
Cine ești tu? Nu am răspuns încă, dar un lucru e cert, ești cel care îmi bântuie noptiile și îmi fura somnul. E târziu și simt pleoapele grele, ma furișez în patul meu rece și încerc sa te prind în vis și să-mi clarifici nelămurirea, vântul, frunza sau ploaia sau cate un pic din toate?

Suflet mut

Îmi ascund astăzi chipul, în voaluri albe
Sa nu se vadă durerea ce zace într-un suflet mut,
Satul de atâtea lacrimi, s-a decis sa depună jurământul sfânt...
Al tăcerii.

Cad lacrimi de cristal, în dantele brodate,
Sufletul refuza sa mai suspine, sătul sa mai strige,
Tace și așteaptă un semn de la tine, care nu mai vine, cred ca al tău suflet
E surd.

Deschide-ți sufletul și asculta plânsul mut al unui suflet pierdut,
Asculta cum suspina fără sunet după tine...
Nu pot sa renunț sa te aștept oricât de lung ar fi drumul
Te as aștept pana voi închide ochii...

Ramai cu mine

Ramai lângă mine, îmbracă-ma în cuvinte simple,
Spune-mi povestea trista a omului care nu moare
Canta-mi o balada de dor în miez de noapte
Ramai aici când ploaia cade.

Ramai sa te simt aproape, când afara-i frig și înnorat,
Da-mi în dar o îmbrățișare calda, un sărut firav
Alunga norii din sufletul meu ca un vânt de toamna suav
Ramai aproape când noapte vine.

Ramai cu mine când zorii risipesc întunericul misterios,
Să-ți urmăresc chipul somnoros de dimineață
Sa memorez în suflet toate mișcările mecanice
Ramai cu mine ca nu știu sa fiu eu fără tine.

Inger si demon

Tu esti lumina mea din noaptea grea,
Ce scalda in puritate casa sufletelor patate
Inocent si cald, te lasi atras precum un fluture
De nebunia mea, rece si amara.
Ma imbat in propria-mi durere, rad si plang fara sa clipesc
Nu-mi pasa nici macar de oamenii care ma privesc
Insa, iadul meu pare sa te fi fermecat total
Rasete plansete si fum de tigara, ti se par fascinante....
Dar eu m-am lasat furata de frumusete ta divina
Tu esti Infernul si Raiul deopotriva, inger si demon,
De o frumusete neasemuita, cu aripi albe,
Ce imi cad pe ploape, grele ca de plumb
Si ma poarta agale intr-un vis fara sfarsit.

Joaca de copii

Te strig,
Tu fugi.
Te chem
Tu razi.
Iti cant,
Tu taci.
Si plang...
Te strang,
Te zbati,
Te sarut,
Te retragi.
Te privesc
Te feresti.
Te las sa pleci
Si vii inapoi.

Chipul de sub masca

Fugim de noi, ne ascundem sub masti
Frumos colorate, fara lacrimi, arogante,
Cautam iubiri banale, de-o noapte

Doar ca sa ne pastram sufletele intacte.

Tu ce masca ti-ai ales? A mea mimeaza duritatea,

Sub ea ascund timiditatea, frica și melancolia

Par dura în aparenta, uneori chiar aroganta

Dar îmi place masca asta glaciala.

E ta e impenetrabila, în umbre și lumini,

Cu zâmbete ce ascund atât de multe.

Ochii, insa, uneori ne trădează tradeaza sufletul

Agonizat, plâng triști și fără lacrimi, multicolor.

Cel mai des ma ascund de mine, fug de ceea ce simt

Noroc ca ma pot baza pe tine, sa ma ajuti sa ma intorc la mine
Tu vezi printre fisurile mastii mele, dar cand ai sa pleci,

O sa raman singura sub masca mea de argint...

Adio

Adio, mai stai nu pleca,
E frig afara si innorat
Lasa-mi pe foaie amintirea ta
Am lacrimi pe fata, ce decor delirant!

Ochii tai intunecati sunt goi,
Se topeste zapada si devine noroi
Iti prind mana rece si iti soptesc amar
Ramai doar un minut si apoi poti pleca....

Criminal

Gândurile mele sunt criminale, sunt creată după chipul și asemănarea Ta, 

Ochii îmi trădează adevărata natură, nu sunt atât de inocentă precum crezi

Intențiile-mi sunt cele mai sincere, simt o nevoie cumplită să-ți disec fiecare celulă

Sunt mai rău decât cancerul, îmi place să devorez lent și să savurez fiecare parte. 

Mă joc cu mintea ta până ameţesti, îți uiți numele și începi să aberezi, 

Știi că doar asa începi, cu adevărat să simţi că trăieşti. 
Ador să-ți simt sângele cum accelerează prin vene, făcându-ți inima să bată cu putere
Nebună, îmbătată de noi simțiri, suresticitată până la apogeu, 
Iar apoi, ritmul alert al respirației ușor întreruptă, plină de trudă
Când îți gust anemic fiecare centimetru de piele, fiecare rid îl estomepez cu o sărutare. 
Chipul tău pare paralizat de fericirea schizofrenică și amăgitoare
A minutelor care se scurg cu viteza umitoare, zâmbești suav, naiv, infantil...
Apoi, în ochii tăi apar regretele, simt tristețea sufletului chinuit de dorință
Gândurile ți se amestecă, încerci să fugi acum de mine, dar crezi că poți să scapi de tine?
Sunt criminală în esență, mi-am ucis sufletul aflat în plin sevraj după doza de iubire  
Am omorât ușor între noi orice dorință, s-a dus pasiunea cu ale ei gânduri păcătoase
Suntem doi criminali într-o lume plină de fantezie obscură, suntem doi străini într-o lume nebună. 

Amintirea ta

Au trecut secole de cand nu te-am auzit,
Si am traversat oceane de timp pentru a te fi gasit,
Acum cand am renuntat sa te mai strig
Te-am gasit ratacitor si de nedescris.

Am crezut ca iubirea s-a dus pe aripi de praf
Dar am gasit-o ascunsa intr-un vraf
De poze uitate, amintiri spintecate pline de scrum
Intr-o noapte neagra si indurerata

Of, ce chin sa te gasesc acum, dupa cate am indurat
Si sa-ti privesc chipul de copil, acum maturizat.
Ma doare sufletul si nu pot sa-ti vorbesc
Asa ca mai bine tac si renunt sa te iubesc.

As vrea sa plec in noapte caci amintirea ta m-a spulberat
Sa las trecutul in spate, sa-l ingrop departe
Vreau sa ma plimb agale pe strazile damnate la singuratate,
Sa plang, sa rad, sa tip, sa tac.

Amintiri boeme

In tacerea inmomantala se aude timpul sangerand
Ingenunchiat de crudele minute, intr-o vesnicie timpurie
Geme, plange si se zbate, in linistea nopti morbide,
Asemeni unui copil uitat in intunericul plin de monotonie.

Si ce n-as da ca timpul sa stationeze aici, o vesnicie,
In gara asta plouata si darapanata, orele sa nu mai plece...
Nu-mi spune "Adio", si nici "La revedere", spune-mi "Pe curand",
In felul asta timpul o sa ne vegheze amintiriile boeme.

Copilul din mine

Nu plange inger cu aripi frante,
In noapte asta voi ramane cu tine
Sa-ti sterg lacrimile surde,
Sa-ti alin ranile din suflet.

Zambeste-mi copil de ceara,
In noaptea astea nu o sa-ti mai fie teama
Caci voi fi acolo sa alung
A trecutului fantasma neagra.

Of, copil trist cu buze sparte,
Maine dimineata voi fi departe
Insa sufletul meu te va calauzi in noapte
Adio, inger cu aripi roase....

Dor nebun

Am un dor nebun sa fug departe
Sa ma ingrop in noaptea plina de tacere
Sa vad ochii pe care i-am iubit cu pasiune
Clipind suav printre bucatiile de stele.

Mi-e dor, un dor imens sa ascult marea
Cum se izbeste infierbantata de stancile negre,
Asa as vrea sa-ti mai aud o data, bataile inimii,
Cand te strang in bratele mele.

Atat de dor imi e sa simt picaturile de ploaie,
Si sa imi amintesc de sarutul tau dulce si amar
De zilele cu soare in care imi zambeai doar mie,
Dar acum e tarziu pentru toate si mi-e dor de moarte...

Renuntare

Haide sa renuntam, esti gata?
Nu putem sa mai continuam
Fiecare traieste intr-o alta lume,
Stiu ca nu e usor, nu pentru mine
Dar nu mai vreau sa o mai lungim,
Sa ne adancim mai mult in minciuna.
Suntem pregatiti amandoi
Nu e o lovitura sub centura,
Am depasit timpul alocat...
Imi va fi dor de tine, dar nu te voi suna
Si probabil ca vor fi zile cand voi scrie
Doar pentru tine o poezie.
Insa acum trebuie sa te las sa zbori,
Pentru ca iubesc prea mult ca sa te tin pe loc...

Poate vom avea o sansa intr-o alta viata, 

La o iubire grandioasa..

Amitié

Le plus beau mot de la langue française,
tu me avez donné, sans hésitation, mais sommes-nous?
Histoires tous les jours, toutes les chances,
et quand nous nous rencontrons nous sourions
De longues minutes nous nous embrassons et tenir la main,
Nous sommes amis ou  amis quelque chose de plus?
Je pense à vous de ne pas penser à d'autres amis
de toute évidence, Je t'aime plus qu'un ami.
Nous sommes les meilleurs amis, parfois trop près,
nous complétons de bien des façons et d'autres fois nous sommes différents,
je ne parle pas français, mais sait toujours comment écrire,
Vous refuser de composer ou chanter pour moi, mais couramment le français :)
A cause de vous, vous avez maintenant de redéfinir l'amitié,
mais ils sont plus heureux que vous me avez appelé votre petite amie.

Sfarsit

Coboara peste noi, greu si fara mila sfarsitul

Plin de amaraciune, fara scapare, vrea sa ne ingroape-n uitare. 

Ne separam unul de altul, fiecare cu bagajul lui

Nu avem ce sa impartim, e simplu, eu iau lacrimile si tu speranta.

Ne lipim buzele pentru ultima oara, e placut de dureros

Amar si dulce, mintim ca va fi bine, dar unde voi merge acum fara tine?
Iremediabil a venit sfarsitul, fara cuvinte doar din privire ne intelegem,
Insa ce nu vrei sa vezi in ochii mei e ca te iubesc pe tine...
Nu mai sunt copilul naiv care se indragosteste de o iluzie si apoi ii trece
Acum stiu ce vreau, stiu ce simt, dar mai stiu si ca s-a sfarsit...
S-a terminat povestea mea de amor, s-a risipit iubirea ce mi-o purtai candva
Ramanem doi oameni ce s-au cunoscut odata, fara trecut, fara viitor,
Doar simpli muritori ce isi dau mana la despartire si se pierd apoi in multime.

Azi nu esti al meu

M-am trezit din betia sentimentelor, izbita-n plin de realitate

Acum stiu ca nu esti al meu, nu ai fost niciodata.

Nu te acuz ca nu ai simtit, nu te vreau sa te scuz pentru nimic, 

Stim amandoi, toate au un sfarsit...

Azi nu mai esti al meu si cuvintele se pierd intr-un ecou, 

Sunt doar eu prinsa intr-un vartej de sentimente demente

Lipsa ta, prezenta ta, toate ma bantuie, toate ma sfasie...

Am fost a ta, dar tu nu ai fost al meu...

Am iubit nebun si plin de pasiune ochii tai caprui cu verde,

Buzele cu aroma de tutun, care-mi cantau mereu o alta melodie.

Azi nu esti al meu, si nu vei mai fi niciodata...

Azi nu mai sunt a ta, dar te voi iubi de-a pururea.

Iubire si durere

Ce dulce e durerea cand se naste din pasiune,
Asculta-mi sufletul cum plange de dorul noptiilor senine
Mi-ai frant inima in bucati si tot pentru tine continua sa bata
Intr-o noapte le-am trait pe toate, pasiune, iubire, moarte.

Sunt ca un drogat fara doza cand nu esti langa mine, 

Disperarea ma cuprinde si ma strange pana imi rupe oasele

M-am aruncat orbeste in bratele tale, iubindu-te pana la nebunie,

Ador chiar si durerea ce ai lasat-o in urma.

Azi am strans toate amintiriile noastre intr-o clepsidra,

Nu le-am ingropat adanc sub pamant, le-am pus la vedere

Le port in suflet si in gand, le tin mereu cu mine.
Durerea e tot ce mi-a mai ramas de la tine

Atmosfera de februarie

Vad corbii cum pleaca in zbor
Trec zile si nopti, si luni.
Cad fulgi grei peste munti,
Plec si eu intr-un alt decor...

Plictis si ceata se lasa peste tot
Nimic nu mai e ce a fost...
Se schimba frunzele si mor
Se usucă inimi pline de dor.

Ratacit se ascunde un trecator
Din cale ploii reci de iarna.
Departe m-as piti si eu,
De sufletul asta tradator.

Vad corbii agale cum zboara
As vrea sa am aripi ca si ei,
Sau in pamant sa ma intorc
Caci nu mai pot iubi vreodata.

Plimbare in luna lui februarie

Ma plimb agale prin orasul ud si rece
Oamenii fug de picaturile de ploaie,
Insa eu le savurez, asa pot sa te simt aproape.

Nemuritor mi-e sufletul intr-o seara de februarie,
Cand se adancesc in mine iubirea si durerea...
Iar in minte port doar amintirea unei dimineti senine de toamna.

Ploua din nou, cu fulgi marunti de gheata,
Azi nu ma grabesc sa ajung acasa...
Ma plimb agale pe strazile orasul in care ne-am iubit fara incetare.

Furtuna

Ca o furtuna ce se abate asupra marii ai venit
Mi-ai ravasit visele, mi-ai imbatat simturile
Ai maturat tot in calea ta, ti-ai croit drum pana la inima
Si te-ai decis sa ramai acolo adanc...

Ca si marea nu pot sa fac nimic sa te evit
Raman pe loc si sper ca dupa ce treci sa fiu iar calda
Ma zbat, ma lupt si ma lovesc de un zid de indiferenta
Asemeni marii nu am cum sa fug din calea furtunii.

Dupa ce pleci, ce se va alege de mine?
Voi deveni rece, rea si instabila, ca dupa o furtuna
Si voi purta semnele trecerii tale pe corp si in suflet tatuate...
Esti furtuna dupa care nici eu, nici marea nu vom mai fi la fel.

Asta e pentru TINE

Departe si totusi atat de aproape
Iti simt parfumul in aerul rece de ianuarie
Iluzia chipului tau ma bantuie cand esti departe...
Mi-e dor sa te simt, sa te ating si sa-ti vorbesc in soapte.

Aproape si totusi esti atat de departe,
Pierdut in ganduri privesti absent in zare
Iti prind mana rece si iti soptesc usor "te iubesc..."
Ma privesti uimit, nu intelegi nimic, gandul tau e prea departe.

Departe de tot, cat mai departe
Fug de noi, de mine si de toate amintirile noastre
Raceala ta infernala ma scoate din minti
Nu e usor sa renunt, dar pare imposibil sa raman...

Aproape de tine, aproape mereu,
Oricat de departe vom fi te port in suflet, pur si cald
Nimic niciodata nu ar putea sa schimbe ce simt
Te voi iubi mereu chiar si dupa ce nu voi mai fi!

Peste ani...

Rătăcind printre vise înlănțuite
Te-am găsit într-un colț pe tine.
O privire caldă, cum nu mi-a fost dat să văd
Și vocea aia suavă, mi-au dat fiori.

Asemeni unei fantome m-ai fermecat
Aveai un aer misterios și incitant....
Nu te-am iubit la început, îmi era prea frică,
Că îmi vei rupe inima în mii de bucăți.

Dar ochii tăi căprui nu mi-au dat pace
Nopți la rând i-am visat fără încetare,
Până la urmă am cedat, mi-am lăsat inima să te iubească
Pătimaș, cu dor nebun și naivitate copilărească.

Și trec anii și încă iți mai simt mâiniile reci
Chipul tău frumos, cu linii fine și zâmbetul cald la despărțire.
Și au trecut ani de atunci și totuși mi-e dor de ochii tăi
Un verde vag amestecat cu căprui, mi-e dor de noi.

Declaratie de dragoste

Nu am crezut vreodată ca voi iubi cu atâta pasiune
Încât să ajungă să mă doară fiecare neliniște a ta,
Orice freamăt, încruntare mă imobilizează
Iar iubirea ce ți-o port înseamna sacrificarea sufletului meu.

Te iubesc atât de mult încât doare, dar renunț
Azi am înțeles că pentru liniștea ta trebuie să plătesc cu bucuria mea
Si prețul e prea mic când vine vorba de tine
Te iubesc atât de mult încât pot sa renunț la tine.

Nu iți cer să înțelegi, nu vreau să mă ierți, vreau doar să zâmbești
Asta e tot ce conteaza, să fii fericit, sa alung trisțea de pe chipul tău.
Nu credeam vreodată ca voi iubi cu atâta putere,
Atât de tare încât sa renunț la tine și să pot să zâmbesc în continuare.

Fara tine nu sunt eu

De ce te tranformi în piatră, rece, dur...
Oare știi cât de tare mă doare răceala ta?
În curând, tot ce a fost odată, va fi istorie,
Nu-ti voi mai vedea ochii când te încrunți
Râsul tău clar și dulce....toate vor dispărea...
Îmi e frică să te pierd, iar tu pari atât de puternic
Aș da orice să fiu ca tine, să nu ma tem de nimic.
Dar cum aș putea să te uit, cum aș putea oare să uit să respir?
Si ma tem de momentul în care ne vom despărți,
Dar nu îl mai pot opri, se apropie cu pași mărunți și iuți...
Și nu pot să fiu puternică, nu pot nici măcar să mai fiu eu.

Obscen

Te dezbrac ușor, ador să te țin în mână

Îmi place cum te aprinzi suav și parfumul greu pe care îl emani.

Nu pot să stau o zi fără să te simt pe buze

O aroma dulce amară, uneori plăcut aromata.

Te inspir, te expir, îți savurez fiecare centimentru în parte  

Până ne contopim, te absorb cu totul...

Cinci minute clare de placere nebună, mă amețești uneori

Iar când termin, mai vreau o tură. 

Știu că ești nociv, dar am zile cand nu mă satur de tine,

Și când nu pot să te am înnebunesc. 

Mulți spun că trebuie să te las, să renunț, dar ce știu ei...

Tu mă calmezi ori de câte ori am nevoie. 

Despre iubire

Traim într-o lume în care iubirea se pierde-n bariere,
Iubim prea mult sau prea putin, iubim impus de societate
Nu avem voie să riscam nimic, să iubim doar cu limitare.
Si totuși, am ales singură pe cine să iubesc, am riscat totul pentru o sărutare
Nu poți impune limite sentimentelor, nu poți iubi cu masura
Chiar și atunci când știi că nu e bine, și că o să ai inima frântă.
Când îți lași sentimentele să curga de la sine, simți că trăiești
Că îți cresc aripi până la nori și poți să zbori liber.
Iar căderea, căderea e o dulce simfonie de lacrimi, durere și iubire,
Inima ți se rupe în mii de părți, și cu toate astea continui să iubești
O iubire nebună, dulce, care te consumă și nu îți dă voie să renunți.
Am riscat tot și mi-ai pierdut inima, dar nu regret nimic,
Nu pot să iubesc cu măsura, nu pot să-mi înăbuș sentimentele
Nu mă încadrez în bariere, am ales să iubesc pe cine nu trebuie
Am ales să te iubesc pe tine dincolo de orice limită a societății, a rațiunii, chiar a morții.
Am ales să te iubesc pentru că nu m-am putut opune și nu regret,
Te-aș alege mereu pe tine, chiar și atunci când știu ca nu simți la fel ca mine.

Inca o poezie despre tine

De-ar fi sa inghete iadul si din rai sa cada lacrimi,
Sa se transforme totul in ceata si sa ninga pana ne-groape
Te-as astepta o viata-ntreaga sa-ti mai vad o data surasul.

De-ar fi sa fie intre noi oceane adanci si mari inspumate
La chemarea ta le-as traversa ca vantul, sa te tin iar in brate.
Esti un ingerul ce-mi bantuie nostalgic noptiile intristate.

Te scriu in versuri doar pe tine, nu mai pot sa cant alta melodie

Iar cand voi pleca de langa tine, si lumea iti va parea un loc ciudat
Ma voi intorce chiar si din pamant de ma vei avea nevoie de mine.

Iertare

Săruta-mi buze și ochii
Și iartă-mi aroganța de-a te părăsi
Știi însă, că în adâncul inimii de-a pururi te voi iubi.

Dacă-n nopțile de gheață îți vei aminti
Vreodată chipul meu la despărțire,
Iartă lacrimile amare și păstrează cuvintele senine...

Și de-ar fi vreodată să nu ma poți ierta,
Șterge-ți din minte amintirea mea...
Chiar dacă nu ți-am arătat, o parte din mine a murit când am plecat.