As vrea

Captivă sunt pe veci în această lume
Goală fără tine și plină de umbre.
Crengile obosite se înclină bătute de vânt
Am senzația că sunt singură pe pământ.

Picături de sânge ochii mei varsă,
Caci amintirea ta e într-o ceață deasă.
Nu pot suporta gândul ca nu am să-ți mai vad privirea
Mai bine aș muri, ca să nu mai simt durerea.

Gândul mă poartă în lumi în care ne iubim,
Însa acum, corpul meu de atingerea ta e străin.
Aș vrea să te cuprind în brațe, să te sărut în șoapte
Aș vrea, dar nu se mai poate...
Fără tine rătăcesc în nebunie și mă ascund în noapte.

Dimineață de februarie

Luna se ascunde după norii lăptosi,
E o dimineață cu ceata fără urma de zăpadă,
Iar răsăritul cu culorile lui roșiatice
Deranjează ochiul abia trezit.

Frigul mușcă carnea înfierbântate
Ieșită din cearceafurile albe,
E o dimineață în care picioarele refuza sa se miște
În răceală infernală a lui februarie.

Cine ești tu?

E noapte si nu am somn, am deschis geamul sa simt racoarea noptii. E una din noptiile alea de vara cu un aer racoros de ploaie, revigorant si dulce. Incontrolabil mi-am adus aminte de tine.
Sa fie de vina aerul sau poate noaptea, sau totul sau poate eu? Și totuși...vântul rebel, sunetul frunzelor, mirosul ploii care va cădea, ai din toate cate puțin. Esti vântul care se joacă-n parul meu și ma face sa ma simt vie, sau frunza ce danseaza-n aer precum o fantasma sau poate ploaia ce ma amețește....
Cine ești tu? Nu am răspuns încă, dar un lucru e cert, ești cel care îmi bântuie noptiile și îmi fura somnul. E târziu și simt pleoapele grele, ma furișez în patul meu rece și încerc sa te prind în vis și să-mi clarifici nelămurirea, vântul, frunza sau ploaia sau cate un pic din toate?

Suflet mut

Îmi ascund astăzi chipul, în voaluri albe
Sa nu se vadă durerea ce zace într-un suflet mut,
Satul de atâtea lacrimi, s-a decis sa depună jurământul sfânt...
Al tăcerii.

Cad lacrimi de cristal, în dantele brodate,
Sufletul refuza sa mai suspine, sătul sa mai strige,
Tace și așteaptă un semn de la tine, care nu mai vine, cred ca al tău suflet
E surd.

Deschide-ți sufletul și asculta plânsul mut al unui suflet pierdut,
Asculta cum suspina fără sunet după tine...
Nu pot sa renunț sa te aștept oricât de lung ar fi drumul
Te as aștept pana voi închide ochii...

Ramai cu mine

Ramai lângă mine, îmbracă-ma în cuvinte simple,
Spune-mi povestea trista a omului care nu moare
Canta-mi o balada de dor în miez de noapte
Ramai aici când ploaia cade.

Ramai sa te simt aproape, când afara-i frig și înnorat,
Da-mi în dar o îmbrățișare calda, un sărut firav
Alunga norii din sufletul meu ca un vânt de toamna suav
Ramai aproape când noapte vine.

Ramai cu mine când zorii risipesc întunericul misterios,
Să-ți urmăresc chipul somnoros de dimineață
Sa memorez în suflet toate mișcările mecanice
Ramai cu mine ca nu știu sa fiu eu fără tine.

Inger si demon

Tu esti lumina mea din noaptea grea,
Ce scalda in puritate casa sufletelor patate
Inocent si cald, te lasi atras precum un fluture
De nebunia mea, rece si amara.
Ma imbat in propria-mi durere, rad si plang fara sa clipesc
Nu-mi pasa nici macar de oamenii care ma privesc
Insa, iadul meu pare sa te fi fermecat total
Rasete plansete si fum de tigara, ti se par fascinante....
Dar eu m-am lasat furata de frumusete ta divina
Tu esti Infernul si Raiul deopotriva, inger si demon,
De o frumusete neasemuita, cu aripi albe,
Ce imi cad pe ploape, grele ca de plumb
Si ma poarta agale intr-un vis fara sfarsit.

Joaca de copii

Te strig,
Tu fugi.
Te chem
Tu razi.
Iti cant,
Tu taci.
Si plang...
Te strang,
Te zbati,
Te sarut,
Te retragi.
Te privesc
Te feresti.
Te las sa pleci
Si vii inapoi.

Chipul de sub masca

Fugim de noi, ne ascundem sub masti
Frumos colorate, fara lacrimi, arogante,
Cautam iubiri banale, de-o noapte

Doar ca sa ne pastram sufletele intacte.

Tu ce masca ti-ai ales? A mea mimeaza duritatea,

Sub ea ascund timiditatea, frica și melancolia

Par dura în aparenta, uneori chiar aroganta

Dar îmi place masca asta glaciala.

E ta e impenetrabila, în umbre și lumini,

Cu zâmbete ce ascund atât de multe.

Ochii, insa, uneori ne trădează tradeaza sufletul

Agonizat, plâng triști și fără lacrimi, multicolor.

Cel mai des ma ascund de mine, fug de ceea ce simt

Noroc ca ma pot baza pe tine, sa ma ajuti sa ma intorc la mine
Tu vezi printre fisurile mastii mele, dar cand ai sa pleci,

O sa raman singura sub masca mea de argint...

Adio

Adio, mai stai nu pleca,
E frig afara si innorat
Lasa-mi pe foaie amintirea ta
Am lacrimi pe fata, ce decor delirant!

Ochii tai intunecati sunt goi,
Se topeste zapada si devine noroi
Iti prind mana rece si iti soptesc amar
Ramai doar un minut si apoi poti pleca....

Criminal

Gândurile mele sunt criminale, sunt creată după chipul și asemănarea Ta, 

Ochii îmi trădează adevărata natură, nu sunt atât de inocentă precum crezi

Intențiile-mi sunt cele mai sincere, simt o nevoie cumplită să-ți disec fiecare celulă

Sunt mai rău decât cancerul, îmi place să devorez lent și să savurez fiecare parte. 

Mă joc cu mintea ta până ameţesti, îți uiți numele și începi să aberezi, 

Știi că doar asa începi, cu adevărat să simţi că trăieşti. 
Ador să-ți simt sângele cum accelerează prin vene, făcându-ți inima să bată cu putere
Nebună, îmbătată de noi simțiri, suresticitată până la apogeu, 
Iar apoi, ritmul alert al respirației ușor întreruptă, plină de trudă
Când îți gust anemic fiecare centimetru de piele, fiecare rid îl estomepez cu o sărutare. 
Chipul tău pare paralizat de fericirea schizofrenică și amăgitoare
A minutelor care se scurg cu viteza umitoare, zâmbești suav, naiv, infantil...
Apoi, în ochii tăi apar regretele, simt tristețea sufletului chinuit de dorință
Gândurile ți se amestecă, încerci să fugi acum de mine, dar crezi că poți să scapi de tine?
Sunt criminală în esență, mi-am ucis sufletul aflat în plin sevraj după doza de iubire  
Am omorât ușor între noi orice dorință, s-a dus pasiunea cu ale ei gânduri păcătoase
Suntem doi criminali într-o lume plină de fantezie obscură, suntem doi străini într-o lume nebună. 

Amintirea ta

Au trecut secole de cand nu te-am auzit,
Si am traversat oceane de timp pentru a te fi gasit,
Acum cand am renuntat sa te mai strig
Te-am gasit ratacitor si de nedescris.

Am crezut ca iubirea s-a dus pe aripi de praf
Dar am gasit-o ascunsa intr-un vraf
De poze uitate, amintiri spintecate pline de scrum
Intr-o noapte neagra si indurerata

Of, ce chin sa te gasesc acum, dupa cate am indurat
Si sa-ti privesc chipul de copil, acum maturizat.
Ma doare sufletul si nu pot sa-ti vorbesc
Asa ca mai bine tac si renunt sa te iubesc.

As vrea sa plec in noapte caci amintirea ta m-a spulberat
Sa las trecutul in spate, sa-l ingrop departe
Vreau sa ma plimb agale pe strazile damnate la singuratate,
Sa plang, sa rad, sa tip, sa tac.

Amintiri boeme

In tacerea inmomantala se aude timpul sangerand
Ingenunchiat de crudele minute, intr-o vesnicie timpurie
Geme, plange si se zbate, in linistea nopti morbide,
Asemeni unui copil uitat in intunericul plin de monotonie.

Si ce n-as da ca timpul sa stationeze aici, o vesnicie,
In gara asta plouata si darapanata, orele sa nu mai plece...
Nu-mi spune "Adio", si nici "La revedere", spune-mi "Pe curand",
In felul asta timpul o sa ne vegheze amintiriile boeme.

Copilul din mine

Nu plange inger cu aripi frante,
In noapte asta voi ramane cu tine
Sa-ti sterg lacrimile surde,
Sa-ti alin ranile din suflet.

Zambeste-mi copil de ceara,
In noaptea astea nu o sa-ti mai fie teama
Caci voi fi acolo sa alung
A trecutului fantasma neagra.

Of, copil trist cu buze sparte,
Maine dimineata voi fi departe
Insa sufletul meu te va calauzi in noapte
Adio, inger cu aripi roase....

Dor nebun

Am un dor nebun sa fug departe
Sa ma ingrop in noaptea plina de tacere
Sa vad ochii pe care i-am iubit cu pasiune
Clipind suav printre bucatiile de stele.

Mi-e dor, un dor imens sa ascult marea
Cum se izbeste infierbantata de stancile negre,
Asa as vrea sa-ti mai aud o data, bataile inimii,
Cand te strang in bratele mele.

Atat de dor imi e sa simt picaturile de ploaie,
Si sa imi amintesc de sarutul tau dulce si amar
De zilele cu soare in care imi zambeai doar mie,
Dar acum e tarziu pentru toate si mi-e dor de moarte...

Renuntare

Haide sa renuntam, esti gata?
Nu putem sa mai continuam
Fiecare traieste intr-o alta lume,
Stiu ca nu e usor, nu pentru mine
Dar nu mai vreau sa o mai lungim,
Sa ne adancim mai mult in minciuna.
Suntem pregatiti amandoi
Nu e o lovitura sub centura,
Am depasit timpul alocat...
Imi va fi dor de tine, dar nu te voi suna
Si probabil ca vor fi zile cand voi scrie
Doar pentru tine o poezie.
Insa acum trebuie sa te las sa zbori,
Pentru ca iubesc prea mult ca sa te tin pe loc...

Poate vom avea o sansa intr-o alta viata, 

La o iubire grandioasa..

Amitié

Le plus beau mot de la langue française,
tu me avez donné, sans hésitation, mais sommes-nous?
Histoires tous les jours, toutes les chances,
et quand nous nous rencontrons nous sourions
De longues minutes nous nous embrassons et tenir la main,
Nous sommes amis ou  amis quelque chose de plus?
Je pense à vous de ne pas penser à d'autres amis
de toute évidence, Je t'aime plus qu'un ami.
Nous sommes les meilleurs amis, parfois trop près,
nous complétons de bien des façons et d'autres fois nous sommes différents,
je ne parle pas français, mais sait toujours comment écrire,
Vous refuser de composer ou chanter pour moi, mais couramment le français :)
A cause de vous, vous avez maintenant de redéfinir l'amitié,
mais ils sont plus heureux que vous me avez appelé votre petite amie.

Sfarsit

Coboara peste noi, greu si fara mila sfarsitul

Plin de amaraciune, fara scapare, vrea sa ne ingroape-n uitare. 

Ne separam unul de altul, fiecare cu bagajul lui

Nu avem ce sa impartim, e simplu, eu iau lacrimile si tu speranta.

Ne lipim buzele pentru ultima oara, e placut de dureros

Amar si dulce, mintim ca va fi bine, dar unde voi merge acum fara tine?
Iremediabil a venit sfarsitul, fara cuvinte doar din privire ne intelegem,
Insa ce nu vrei sa vezi in ochii mei e ca te iubesc pe tine...
Nu mai sunt copilul naiv care se indragosteste de o iluzie si apoi ii trece
Acum stiu ce vreau, stiu ce simt, dar mai stiu si ca s-a sfarsit...
S-a terminat povestea mea de amor, s-a risipit iubirea ce mi-o purtai candva
Ramanem doi oameni ce s-au cunoscut odata, fara trecut, fara viitor,
Doar simpli muritori ce isi dau mana la despartire si se pierd apoi in multime.

Azi nu esti al meu

M-am trezit din betia sentimentelor, izbita-n plin de realitate

Acum stiu ca nu esti al meu, nu ai fost niciodata.

Nu te acuz ca nu ai simtit, nu te vreau sa te scuz pentru nimic, 

Stim amandoi, toate au un sfarsit...

Azi nu mai esti al meu si cuvintele se pierd intr-un ecou, 

Sunt doar eu prinsa intr-un vartej de sentimente demente

Lipsa ta, prezenta ta, toate ma bantuie, toate ma sfasie...

Am fost a ta, dar tu nu ai fost al meu...

Am iubit nebun si plin de pasiune ochii tai caprui cu verde,

Buzele cu aroma de tutun, care-mi cantau mereu o alta melodie.

Azi nu esti al meu, si nu vei mai fi niciodata...

Azi nu mai sunt a ta, dar te voi iubi de-a pururea.

Iubire si durere

Ce dulce e durerea cand se naste din pasiune,
Asculta-mi sufletul cum plange de dorul noptiilor senine
Mi-ai frant inima in bucati si tot pentru tine continua sa bata
Intr-o noapte le-am trait pe toate, pasiune, iubire, moarte.

Sunt ca un drogat fara doza cand nu esti langa mine, 

Disperarea ma cuprinde si ma strange pana imi rupe oasele

M-am aruncat orbeste in bratele tale, iubindu-te pana la nebunie,

Ador chiar si durerea ce ai lasat-o in urma.

Azi am strans toate amintiriile noastre intr-o clepsidra,

Nu le-am ingropat adanc sub pamant, le-am pus la vedere

Le port in suflet si in gand, le tin mereu cu mine.
Durerea e tot ce mi-a mai ramas de la tine

Atmosfera de februarie

Vad corbii cum pleaca in zbor
Trec zile si nopti, si luni.
Cad fulgi grei peste munti,
Plec si eu intr-un alt decor...

Plictis si ceata se lasa peste tot
Nimic nu mai e ce a fost...
Se schimba frunzele si mor
Se usucă inimi pline de dor.

Ratacit se ascunde un trecator
Din cale ploii reci de iarna.
Departe m-as piti si eu,
De sufletul asta tradator.

Vad corbii agale cum zboara
As vrea sa am aripi ca si ei,
Sau in pamant sa ma intorc
Caci nu mai pot iubi vreodata.

Plimbare in luna lui februarie

Ma plimb agale prin orasul ud si rece
Oamenii fug de picaturile de ploaie,
Insa eu le savurez, asa pot sa te simt aproape.

Nemuritor mi-e sufletul intr-o seara de februarie,
Cand se adancesc in mine iubirea si durerea...
Iar in minte port doar amintirea unei dimineti senine de toamna.

Ploua din nou, cu fulgi marunti de gheata,
Azi nu ma grabesc sa ajung acasa...
Ma plimb agale pe strazile orasul in care ne-am iubit fara incetare.