Captivă sunt pe veci în această lume
Goală fără tine și plină de umbre.
Crengile obosite se înclină bătute de vânt
Am senzația că sunt singură pe pământ.
Picături de sânge ochii mei varsă,
Caci amintirea ta e într-o ceață deasă.
Nu pot suporta gândul ca nu am să-ți mai vad privirea
Mai bine aș muri, ca să nu mai simt durerea.
Gândul mă poartă în lumi în care ne iubim,
Însa acum, corpul meu de atingerea ta e străin.
Aș vrea să te cuprind în brațe, să te sărut în șoapte
Aș vrea, dar nu se mai poate...
Fără tine rătăcesc în nebunie și mă ascund în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu