fără suflet

Am obosit să mă tot prefac, să zâmbesc fad. 

Când în suflet îmi bate vântul și nimicul ma cuprinde

Îmi învaluie ființa și rămân o carcasă goală,

Cu o frumusețe rece, și un zâmbet stricat....

În ochi mi se citește goliciunea, dar nimeni nu privește acolo, 

E mai simplu să pretinzi, decât sa accepți un suflet sfărâmat. 

Și mă întreb, dacă mâine dispar, oare vei observa?

Aș vrea să mă evapor, ca și cum nu am existat,

Pentru că e inuman să traiești când sufletul ți-e mort! 

Lacrimi de foc

Am plâns în mine până când lacrimile s-au făcut scrum

Și în adânc sunt plină de funingine și dor,

Parcă mi se strânge stomacul, se face ghem

Ori de câte ori te chem în gând...

Inima-mi bubuie, plină de tine și de jale

Amenință să-mi transforme coastele-n cioburi, 

Iar degetele caută frenetic tastele corecte

Să-ți transmită înapoi tăcere.

Urmăresc absent peisajele cum se schimbă

În timp ce creierul zace îmbătat de iluzii. 

Și, iar las lacrimile să ardă în mine, până dispar

Și nu mai rămâne nicio urmă de tine. 

singura

Tot ce am avut a fost o amăgire, o iluzie frumos ambalată,

Cu poleială din frimituri de cuvinte și vise

Legate cu promisiuni deșarte... 

Am decăzut din clipa în care te-am crezut, 

Și m-am lăsat prins într-un vârtej de clipe furate

Am tânjit amarnic, tăcut, după bucăți din tine

După frânturi de buze și de piele ce nu aveau sa fie... 

Am căzut adânc în ochii tăi reci și goi

Și m-am lăsat furată de o Morgana, ce avea să ducă departe

Fără resentimente, fără apă sau hrană

Doar că să te văd o dată.

Acum e doar tăcere, ruinele cuvintelor ce taie-n carne vie

Și coșmaruri ce se întorc să mă bântuie cu cearcăne enorme, 

Sunt singura și sunt pustie, iar ceasul nu mai știe 

Să-mi arate drum până la tine. 

zbor

Întunericul coboară peste inimile amorțite

Și poveștile se transformă-n scrum. 

Am uitat țigară aprinsă de când tot aștept 

Să prind aripi și zbor. 

Răsar stelele, pistruii pe cer, să lumineze

Nopțile reci și pline de îndoieli. 

Cafeaua s-a răcit în cană și încă aștept 

Un semn să plec spre cer. 

Aș vrea să zbor până dincolo de nori

Să-mi simt sufletul cum se deschide. 

Să las lacrimile să cadă precum fulgii de zăpadă, 

Dar cred ca diavolii nu pot sa zboare..