miercuri, 14 februarie 2018

Tornadă

Sunt asemenea unei tornade, distrug tot în calea mea,
Las în urma suspine și regrete, oameni devastați sentimental...
Nu am nimic bun în mine, nicio picătură de umanitate
Am devenit asemenea figurilor de ceară, la interior sunt goală.
Mă tem de propria-mi persoană, de cuvintele ce rănesc
Mă ascund adesea sub măștile senine, dar la mine, sufletul e distrus.
Nu ma iubi, nu ai ce...nu a rămas decât o carcasa din vechea fată
Nu vreau, dar îmi e în instinct să rănesc...
Pleacă departe, fugi din calea mea, ai sufletul prea pur să-l otrăvesc,
Te implor urăște-ma de mâine, aruncă-mă în oceanul de amintiri
Nu lasă să se piardă partea din tine pe care o iubesc!