ninge

Cad fulgii de zăpadă, lacrimile îngerilor dintr-un cer înghețat,

Și se aștern peste sufletele triste, peste tot ce ne-am promis și am uitat.

Vin să ne bandajeze inimile avariate, să redea zâmbete și speranțe. 

Plâng îngerii și noi suntem de vină că i-am întristat,

Ne-am tot jucat până când povestea s-a complicat...

Și unul din noi a ieșit cu sufletul șifonat, iar celălalt e debusolat.

Ninge nebunesc și poate a venit momentul să te părăsesc, 

Fără cuvinte inutile, hai să lăsăm tăcerea să se așeze între noi.

Azi plec, cu fulgii mari curgând pe obraz, și tu rămâi într-un alt paradis. 

divizare

Divizată la doi, ca într-un acord perfect,

Jumătate îți dau ție, să mă ridici la pătrat, 

Și să întregești minusurile din ecuația inimii mele.

Cealaltă jumătate rămâne o necunoscută

Care se împarte în mai multe părți inegale

Și a cărei rezolvare este un sistem vectorial celebral. 

amândoi

Am sufletul frânt în două părți atât de diferite,

Una mă ridică și apoi ma ucide, cealaltă pur și simplu mă respinge... 

Când ochii aia verzi mă hipnotizează, alții întunecați mă diseaca,

Și mă împart în două femei diferite, una care te venerează, alta care te ucide.

Vorbesc ambele părți între ele, și as vrea să înceteze, 

Căci eu devin duală, alerg înspre tine, când el mă omoară

Iar tu, tu mă ucizi cu pasiune și răceală.

Și amândoi luați părți din mine, și rămân goală și pustiita, cu inima-n bucăți.