Halloween

În noaptea asta spiritele se întorc să ne bântuie,
Mi-e teama să sting lumina, nu pot să adorm
Și numai tu ești de vină, de ce nu ești aici?

Șuieră vântul-n turbare, doborând frunze ruginii,
O fantoma tristă mă privește de dincolo de geam.
Nu pot să tip, unde ești să o alungi?

Mă ascund sub pătură, frica mă paralizează,
Dacă ai fi fost aici, nu mi-ar fi fost teamă de nimic
Dar tu ești departe....

Râsetele isterice ale unei vrăjitoare se aud în depărtare,
Ceva se ascunde în dulap, nu pot să mai respir...
Prea multă groază, fără tine, în noaptea de Halloween.

Katherina Andreescu

Morning mood

Îmi savurez cafeaua de dimineață,
Neagră și amară ca noaptea ce abia a plecat,
E fierbinte, îmi ard limba...
Aprind țigara și trag fumul în plămâni,
Aerul rece mă înfioară...

E o zi cețoasă de toamnă, și totuși....
Ador mirosul care plutește-n aer, de frig și ceață,
Îmi amintesc de tine, frânturi și cuvinte,
Și aștept să apari să-mi ții companie
Într-o dimineață de noiembrie.

Cad frunze galbene și roșii din copacii triști,
Și se termina țigara, cafeaua s-a răcit.
Am uitat, ție nu-ți place toamna și nu ai să apari,
Dar totuși sper ca vei face un compromis...
Nu-mi place să-mi beau singură cafeaua.

Katherina Andreescu

Soarele si Luna

E o dimineață răcoroasă în care aștrii se întâlnesc,
Luna palidă privește cum soarele de toamna străpunge cerul
Sunt asemeni nouă, aproape și totuși atât de departe.
Se privesc, dar nu își vorbesc, își șoptesc cuvinte calde,
Dar nu se întâlnesc, el strălucește atât de tare ca uneori nu îl poți privi,
Iar ea palidă și tristă se ascunde-n noapte printre stele.
Te privesc cum dormi lângă mine, îți mângâi obrazul fin,
Trebuie să te trezești, să mergi să strălucești pe cerul înnorat, 

Să te joci cu razele calde în părul meu, să te ascunzi râzând printre nori. 

Iar când trebuie să mergi la culcare, alunecă ușor în patul meu, 

Am să-ți veghez fiecare mișcare, cu raze palide să te ating,

Doar așa putem fi aproape, în fiecare noapte, în fiecare zi. 

Katherina Andreescu

Cine sunt eu, cine esti tu?

Mă plimb pe străzile pline de frunze moarte,
Cine sunt eu, cine ești tu, ce suntem noi?
Lumea asta nu ne aparține, nu e pentru doi
Nu e nici măcar pentru mine, e doar pentru muritori...

Simt o durere surdă-n piept, e de vină cafeaua amară,
Sau poate vremea caldă de afară, cine știe.
Oricum, nu am energie să-îi mai spun cuvinte pe care le știi
Azi nu vorbim, azi stăm și doar ne privim.

Mâine e o altă zi, plină și banală, încărcată și goală,
Vin și trec toate, nimic nu e nemuritor, la fel cum nimic nu e întâmplator.
De ce ești aici, de ce sunt aici, ce suntem noi?
Tot nu am răspuns la întrebare, mă simt pierdută într-o lume mult prea mare.

Katherina Andreescu

Nu spune adio

Un covor de frunze moarte se întinde înaintea-ți,
Pășește iubito alene, nu-mi strivi visul sub picioare
În curând va trece toamna cu a ei vreme de visare.
Mai rămâi un minut să te strâng la pieptul meu,
Să te alint, să te sărut, să-ți spun "pe curând..."

Coboară noapte peste noi, învăluind în stele ochii tai,
Nu plânge iubito, că vei declanșa o ploaie de meteoriți.
În curând răsare luna și totul ți se va părea un vis.
Mai stai o ora să-ți privesc chipul liniștit când dormi,
O ora și apoi, ne vom spune cu durere "la revedere..."

Se crapă de ziua, visul devine coșmar de acum, 

Te rog iubita mea, nu spune "adio" încă, o clipă dă-mi

Să-ți spun în gesturi grăbite, cât de mult ai să-mi lipsești, 

Nu pleca iubito când noapte se sfârșește, nu spune "adio..."

Spune-mi "ne mai vedem", așa îmi va fi mai ușor să dorm. 

Katherina Andreescu

Toamna mea

Nu mă pot decide care-i mai frumoasă, tu sau toamna...
Cerul cu culorile lui la asfințit sau ochii tăi de chihlimbar,
Frunzele arămii ce se mișcă alene sau buzele tale roze...
Mireasma de toamnă revigorată sau parfumul tău impregnat perfect pe pielea mea..?
Clar, toamna pălește în fața ta iubito, ești toamna din inima mea,
Părul tău rebel în bătaia rece a vântului de seară, mâinile tale calde
Felul în care te încrunți când ceva nu convine sau zâmbetul suav ce îți luminează chipul...
Mi-e dor de tine în fiecare zi, nu ți-am spus când trebuia, iubesc toamna,
Pentru că tu ești toamna mea...

Katherina Andreescu

Trec anii

Se ivesc zorii când urlă vântul-n turbare,
Iubita mea din vremuri calde, azi se îneacă-n uitare.

Cad frunze roșii peste noi, parfumul tău pălește
Iubita mea cu chip frumos azi mă părăsește...

Aprind țigara și o privesc cum doarme fără grijă,
Iubita mea din vremuri vechi, cu buze moi și far-de vină.

Se revarsă ploi, torenți plâng din cerul întunecat,
Iubita mea se ridica răvășită și fuge-neant...

Offf iubito, cât de departe ai plecat, și-au trecut anii
Și te-ai mai schimbat, dar ramai mereu în sufletul meu....
Iubita mea cu ochi de caramea și nume de țarină...

Katherina Andreescu

Tu

Alege să fugi cu vântul, să dansezi cu noaptea,
Fii liber să pleci și să revii, să te ascunzi-n vise
Să fii precum ploaia, rece și cald, devastator și răcoritor.

Fii precum vântul ce mișca frunzele arămii de toamnă,
Dă-mi lumea peste cap, ca o tornadă și adu-o la normal
Fii nebunia și extazul, pasiunea și simfonia din inima mea.

Fii dragostea mistuitoare care să mă consume,
Focul ce arde adânc, pe care oricât ai încerca să nu poți să-l stingi...
Fii bucuria, durerea, zâmbetul și lacrima ce cad ușor pe obrazul fin.

Katherina Andreescu

Cântec de iarnă

Cântă-mi cântecul morții
Într-o noapte de decembrie,
Șoptește-mi versurile vieții
Când plouă în a mea reverie.

Învață-mă pașii dansului morbid
Când afară ninge mocnit,
Arată-mi nebunia eternității
Ce se aproprie pe aripile singurătății...

Katherina Andreescu

Așteptare....

Mă simt pierdută, acum când vine iarna, 

Încotro se îndreaptă de mâine viața?

Plecați toți și mă lăsați, singură, din nou, 

Să învăț să zbor, nu cred ca mai pot....

Am obosit să pierd, singurătatea mă apasă greu

Simt un nod în gât când mă gândesc că vă pierd....

Știu, știu ce ai să-mi spui și totuși, aș vrea să cred, 

Dar în același timp, ceva îmi spune că nu rămâi....

Chiar dacă pleci, promit să nu plâng, am să-ți scriu mult

Și am să aștept să vină primăvara să te văd râzând. 

Iar dacă primăvara trece fără tine, am să aștept vara și toamna

Și sper ca măcar iarna să te întorci la mine. 

Katherina Andreescu

Maria

Too drunk, too beautiful, too in love,
You can lose yourself in her eyes.
When she walk is like a slow dance

Living in her own paradise.

Trying to get closer, she moves away

Laughing to my face when I ask her name

She reply quickly,she is not a doll, 

And she doesn't need me to catcher if she falls. 

So in love she dance all night, with nobody by her side, 

There's something in her eyes, flames and pain

And when she smiles she radiates everything around her

I never seen anyone like her before.

Katherina Andreescu

Weekend mood

Privesc în jur, agitație și chipuri străine,
Pentru o clipa parcă zăresc ușor în mulțime
Ochii tăi, dar nu sunt ei, sunt doar o închipuire...

Muzica îmi suna în timpane, fumul de țigară plutește-aer,
Mi se pare că aud o voce caldă cum mă strigă
E doar o halucinație, nu ești tu și îmi e frică....

Te văd peste tot, dar nu ești nicăieri, e doar o amintire
Cred că înnebunesc de dor, așa ca fug de mine...
Ma ascund în sticla de alcool.

Katherina Andreescu

Bitter sweet embrace

You came close, I don't know what hit
And I'm still dizzy and confuse
Can't get you out of my head
Anywhere I look around I see your face.

The world is a strange place when you are not there,
But you give me enough straight to face them...
Is a bitter sweet reality when you gone,
Leaving only memories to keep me warm..

Dreaming at you with my eyes wide open
The days are passing slower, and I become hunger
To feel your lips and touch your skin, to become real inside of you...
I think I become addicted to your embrace.

You make act like a lunatic, smile all the time
And I really don't wanna to admit, that I think
About your eyes all the time... I fall for you
Too madly, too deep, I want to hold your hand for eternity.

Absint

Vreau să simt cum îmi curgi prin vene,
Să aluneci ușor în interior...
Nebunie și fiori,
Când se lasă noapte peste tot.

Te sorb din priviri și deja mă îmbăt,
Cu parfumul tău suav și masculin,
Delir și dorințe,
Resimt când te văd.

Te las să mă porți pe culmi înalte
În alte lumi străine și îndepărtate.
Pasiune și extaz,
Toate trec atunci când ești departe...

Mă îndrăgostesc irevocabil de natura ta
Știu că mă poți completa când îmi pierd cuvintele,
Pasiune, nebunie și durere...
Când umpli golurile din mine cu părți din tine.

Katherina Andreescu

Dor de tine

Visez că pot să ating stelele când noaptea se lasă,
Îmi era dor să-mi întind aripile să zbor
Să simt vântul prin păr, să simt ploaia pe gene...
Îmi e atât de dor...să te simt lângă mine.

Sunt nopți în care aș vrea să fug departe,
Să dansez printre frunze desculță-n ploaie
Cu fiecare picatură ce cade te simt mai aproape.
Mi-e dor, atât de dor că doare...

Katherina Andreescu

Nebunie de iarnă

Vin corbii întunecând zarea cenușie
Vestind iarna nemiloasă ce se apropie,
Cu ger cumplit, ea dă navală peste toamnă.
Hai să dormim până la primăvară.

Să nu lași iarna să te schimbe, să-ți înghețe inima,
Știe cum să te vrăjească să te îndrăgostești de ea
Însă, iubito, iarna e vicleană, te păcălește cu haina ei alba
Și îți fura când te aștepți mai puțin, căldura sufletului.

Hai să fugim din calea gerului năpraznic,
Te ascund sub haina mea, să-ți mențin pielea caldă.
Nu-mi e teamă de iarna, sufletul nu mi-l poate lua,
Ți l-am dat în miez de toamnă să-l păstrezi negreșit...

Katherina Andreescu

Untitled

Firea umană e atât de complexă,
Nenăscută sau moartă, pare atât de perfectă...
Însă, firea umană e atât de imperfectă,
O creație mecanică a unui tehnician.
Suntem construiți de un păpușar
Conturați perfect, cu ochi frumoși colorați.
Suntem păpuși trase de ațe,
Cu replici învățate dintr-o veche carte.
Însă sufletul e ingredientul principal
Fragil și uman, se rupe ușor în mii de bucăți
Ca un puzzle cu lipsuri în mii de părți.
Suntem doar trecători prin lume
Fără o direcție anume....
Firea umana e atât de complexă,
Nenăscută sau moarta pare atât de perfectă.

Lacrima lui Ovidiu

Simt pe buze lacrimile tale
Dulci, amare și amețitoare,
Aroma ta înnebunitoare
Mă îmbată și mă aruncă-n uitare.

Of  Ovidiu, lacrimile tale,
Varsă-le în pahare de cristal
Și promit să le pun la păstrare
Adânc în inima mea plină de savoare.

Când lacrimile tale vor seca
Atunci și ploaia din sufletul meu va înceta,
Vântul în turbare va urla,
Așa că, mai lasă-mi Ovidiu, o lacrimă de-a ta.

Katherina Andreescu

A venit toamna

A venit toamna cu ploaia ei de frunze,
Să ne amorțească sufletele.
Cad lacrimi reci din cerul întristat,
Să ne spele păcatele...

A venit toamna, cu aripile ei înfrigurate,
Să ne cuprindă-n brațe.
Șuieră vântul prin cotloane
Să ne sperie visele toate....

A venit toamna, cu nebunia și cu boala,
Să ne umple sufletele de melancolie.
A venit iar toamna și îmi e dor de tine
Ține-mă-n brațe până vine primăvara.

Thinking about you

It was never meant to fall in love
I never knew what love is about,
Is like spinning, and drinking too much
And the ground can't keep you in touch.

I don't want to let the feeling go,
Is something I never felt before....
Like the Earth can't hold me any more
Love is uncontrollable and unforgettable show.

Shot after shot, and drink a lot,
Trying so hard not to think about you,
You're still there in my thoughts,
My mind and my body is full of you...

All I can hear is you voce singing in my head
Your name stay on my lips ready get out,
When you are close to me my heart is ready to explode
I wanna kiss your lips and hold you close.

Copilul morții

De plângi copil cu chip de diavol,
Pe cine ai îngenunchiat cu iubirea ta bolnavă?
Verși lacrimi pline de minciuni
Se vede-n ochii tăi, n-ai cum să ascunzi
Te hrănești cu suferință, te pierzi în ură,
Arunci în sufletele celor ce te iubesc doar cianură
Îi sfâși, le rupi sufletul și pleci,
De ce copil frumos îi rănești?
Ei nu sunt ca tine atât de duri
Sunt fragili, umani și plini de scrum.
Nu sunt ca noi intangibili și răi,
Acestea sunt ființe pure în esență,
Atât de simpli, în aparență.
Zâmbește, înger al morții,
Știi că sunt singura care te doresc
Mai mult decât orice pe lume, te iubesc.

E luni...

Urăsc zilele de luni cu ale ei ore infernale,
Ce-mi devorează sufletul și mintea și mă îngroapă-n uitare
Urăsc zilele de luni înfrigurate.

Urăsc monotonia începutului de săptămână,
Ce îmi provoacă o depresie cruntă...
Urăsc zilele de luni în care cade o ploaie măruntă!

Poezia ta

Eram un suflet amorțit de toamnă când ai apărut și ai schimbat totul în vară.
Felul în care râzi e ca o ploaie caldă, revigorată, te transpune într-o altă lume,
Plină de mister și aventură, de pasiune și dorință, extaz, nebunie și umilință.
Precum o tornadă învârți totul în mintea mea, mă inciți și mă pui pe gânduri,
Schimbi și preschimbi percepția vieții, dărâmi barierele gândirii, dar ridici zidurile iubiri.
Nu am voie să iubesc zâmbetul ștrengar de dimineață, însa port pe piele impregnat sărutul,
Trupul devine monument al atingerilor nocturne, cu degetele te descopăr doar că să te acopăr,
Mișcările tale leneșe ca ale unei mațe răsfățate și mirosul parfumului tău îmi dau fiori.
Ne îmbătam din șoapte și cuvinte amețitoare, doar că să ne trezim la realitate...
Îmi place să mă joc cu mâinile tale, să-ți cuprind degetele într-o încleștare,
Să te sărut lung și nebunesc când cortina cade și rămânem noi, unul lângă altul,
Însa niciodată doi.

Katherina Andreescu

Softer

You want to see the softer side
A side of me that is capable to bleed
To feel the love and see the light.

All of me wants to break through dark
But I am trapped inside my own mind
Trying to keep my heart in one piece.

It's hard to breath when I let go
The wounds of past are just to deep
And will not be able to fall asleep.

I'm in love with the darkness
A little freak in a normal world
A kid without any expectations.

I am not able to speak out loud
Everything that is going through my mind
But I am proud that I can write.

When I compose I can show a softer side

And I can tell you what I really want

That's the true, I wanna see your smile. 

Katherina Andreescu

Arta

Poezia e instrumentul prin care cuvintele devin artă,
Arta e modul în care banalul devine extraordinar
Și astfel se naște capodopera, faptul simplist devine complex...
Nu pot sa fac o capodoperă, nu știu nici măcar dacă e artă,
Sunt doar sentimente exprimate în cuvinte așternute pe coli albe
Emoții, trăiri și muze, experiențe, oameni și fapte, asta e ceea știu să scriu.
Descriu în detaliu caruselul de sentimente din viata mea plicticoasă,
Le îmbrac într-o altă forma și dau un alt înțeles, nici simplist, nici complex.
Nu știu să scriu despre iubire, însa pot să scriu despre dezamăgire,
Dar azi nu am sa o fac, am să scriu despre tine, despre artă și poezie
Modul dement în care viața te pune în situația de a simți ceva fără a putea defini
De la plăcere la extaz, de la fericire la poezie, de la dragoste la realitate.
Ador să înșir cuvinte pe foaie, așa cum ador să te privesc vorbind ore în șir
Ți-am scris de atâtea ori că iubesc marea, dar niciodată că iubesc să mă înec în ochii tăi
Și să mă scufund în adâncul tău, să rămân acolo și să ascult pustiul....
Să mă pierd în labirintul de fraze și cuvinte, să mă regăsesc mereu în fapte
În micile detalii care contează, în sărutul pasional care mă fascinează
Magnetismul cu care zâmbetul ala ștrengar mă hipnotizează, asta e arta, restul e poezie,
Și doar prin tine reușesc să ating perfecțiunea în fericire.

Katherina Andreescu

Friday mood

To tired to fight anymore
There are no wars to win or lose
No more tears to spare, lies to tell
So I surrender my soul...

I can't put the pieces back on
The wounds are healling, but scares are there
Not let me forget I was human once,
But now I feel dead inside.

Numb like this, I can't go on
There is no purpose in this life
Moving on is what I have, be in love
Make mistake after mistake.

I let myself fall in a complicated situation
And for sure it will break my hart
But no matter what, I don't care,
I need to feel anything, even pain.

Absolut

Am nevoie să simt cum îmi curgi prin vene
Să-mi încălzești interiorul, să mă amețești ușor
Când îți sorb fiecare picătură delicată plină de savoare.

Vreau să îmi lipsesc buzele de răceala ta,
Să mă cutremur când îmi dezmierzi papilele gustative
Doar tu mă faci să uit de tot când ești cu mine.

Mă faci să mă simt puternică ori de câte ori îmi mângâi gâtul
Ești viciul meu întunecat, ispită a nopților senine
Te ador și te urăsc, totuși nu vreau să renunț la tine.

În interiorul tău gheața se topește, venin amar cu gust dulceag,
Tu îmi aduci plăcere și durere, când pleci iei cu tine tot,
Și îmi amintești că sunt pe sfert ca tine, rece, amețitoare și rusoaică.

Katherina Andreescu

Just a dream

No words to describe the silence
The quiet scares me more than anything
I wrote you thousands time before
But you never answer...

Lay down I close my eyes to see your smile
I reach out my hand to caress your face
But the sheets are cold, is nobody there
The smell is fading and the memory is lost.

The light of the sun is breaking through glass
Everything was a pretty little innocent dream
You're never here in my arms, never to touch
Only a ghost of my imaginary mind...

Zodia Cancerului

M-am născut sub semnul torid al Cancerului
Tot ce ating se transformă în amintire,
Trăiesc nociv, uit ades de mine, dar niciodată de tine.
Sunt un biet poet fără nume....

M-am născut din pasiunea nebuna a doi nebuni,
Biete suflete damnate etern la singurătate....
Ma îmbăt din melancolie când vântul șuieră-n demență,
Hai să-ți spun o tragedie, eu sunt Rac, tu nu ești Fecioară.

Mă întreb dacă, m-aș fi născut în altă țară, aș fi fost Capricoarnă?
Sau mi-ar fi stat mai bine dacă aș fi fost vreo Scorpioancă?
Iubesc prea mult și prea putin, pun întrebări fără răspunsuri,
Prea visătoare, prea negativista, e clar sunt Cancer fără seamăn.

Mă las purtată de sentimente, nu ascult când rațiune-mi urla-n timpane,
Mă ascund sub măști ce nu sunt ale mele, sunt doar fațade....
Nu poți să vezi laturile toate, sunt prea ascuțite, și nu vreau să rănesc,
Sunt Racul timid ce se dezlănțuie doar când lumina dispare.

Katherina Andreescu

Jocul cuvintelor

E prea frig afară, e rece și în casă

Gândurile îmi zboară pe fereastră, 

Nu e nimeni să mă încălzească...

Scriu nonsensuri aberante pe foi veline

Nu iese nimic, când mă gândesc la tine. 

Și totuși, mă joc cu cuvinte...

Versurile albe sunt modul meu de exteriorizare

Nu pot comunica verbal toate nebuniile, 

Iar dacă aș face-o nu ar mai fi fun.

Spune-mi o idee, ce îți trece prin minte
Aș putea să încerc să o îmbrac într-o poezie,
Doar așa dintr-o copilărie.

Katherina Andreescu

Untold

In the middle of the night
I become alive beside you
We are damned not see the light
Hidden in the shadows all the time.

Kiss your lips, touch your hair
I feel free when your inside me
Bitten my lips, caressing my skin
I just wanna make you scream.

Feel you on top of my body
I can hear your heart beating fast
Hands clutched together
I can taste every inch of you.

The silent is getting hard to stand
Eyes are wide open stared in the celing
I realized everything is falling apart
You will leave when the sun will raise.

Katherina Andreescu

Gânduri de toamnă

Cade ploaia rece fără urmă de regret peste chipurile triste,

Orașul devine mohorât, plin de umbrele deschise

Iar norii se abat asupra noastră suparăți și cenușii. 

Nu te întrista de ploaie, o sa faci riduri dacă stai încruntat, 

Hai să-ți arat frumusețea zilelor de toamnă plumburii...

Privește frunzele ce se leagănă în bătaia vântului de seară, 

Gândește-te la un dans lasciv, un corp ce se unduiește agale. 

Admiră picăturile de ploaie ce se preling pe geamurile aburite, 

Pot fi lacrimile de bucurie ale unei fete ce își astâmpără dorul în bratele lui.

Nu ești încă pe deplin convins de frumusețea peisajului?

Oamenii grăbiți prin ploaie sunt asemenea furnicilor din zilele de vară, 

Grăbiți să găsească un loc, o plăcere, poate chiar o nouă iubire.

Știu, frigul te întristează, lasă-mă să încerc să te fac să zâmbești
Gândește-te la mine ori de câte ori simți vântul că te îngheață,
Imaginează-ți că te prind în brațe și încerc din răsputeri să te încălzesc...
Îți e mai bine? Nu pot sa fac din toamna primăvară, dar aș vrea să-ți ofer
O imagine mai caldă, o toamnă care să te facă să zâmbești de fiecare data când citești.

 Katherina Andreescu

Vis de primăvară

Am avut soarele în suflet și ploaia în ochii,
Timpul părea să staționeze când ne atingeam
Ne îmbătam fără alcool, doar din sărutări senine
Ne încălzeam cu șoapte dintre cele mai line.
Niciun nor nu părea să umbrească zâmbetul tău
În ochii mei puteai citi tot ceea ce îți doreai,
Ți-am promis lumea întreaga fără ezitare,
Însă nu am reușit să-ți dau nici măcar pe jumătate...
A venit toamna, cu norii ei cenușii, să spele păcate,
Să amorțească inimile îndurerate, dar nu exista întuneric
Să poată să umbrească lumina din ochii tăi.
Sub atingerea ta mă încălzeam, acum îngheț în bătaia vântului,
Însă nu îți cer nimic, nici măcar un cuvânt,
Păstrez amintirea ta să-mi țină de urât în iarna ce are să apară
Zâmbetul tău o să topească gheața dinăuntrul meu
Și o să vina primăvara, iar soarele se va juca în părul tău
Și îți voi putea admira din nou bucuria copilăreasca.

Katherina Andreescu

Ideal

Îmi iau doza în fiecare zi când te privesc, 

Zâmbești și amețesc.

Ești idealul de neatins....

Un vis ce nu s-a stins, arde mocnit. 

Ești drogul din diminețile cețoase, 

Antidotul zilelor furtunoase.

Ești meteoritul din nopțile înstelate, 

Care îmi fura visele toate.

Fără tine aș uita sa zâmbesc

Și totul s-ar transforma în praf de stele, 

Prinde-mă de mâna, fugi cu mine

Cât mai departe în lume, 

Nimeni să nu ne știe de nume. 

Doar tu cu mine, un dans în doi

Să pot să-ți ating buzele moi

Când se lasă noaptea, să-ți alung temerile,

Și să te privesc cum dormi.

O zi întreagă ți-aș dezmierda chipul

M-aș pierde și m-aș regăsi în întunericul

Din ochii tăi.

Katherina Andreescu

La fel ca tine

Ploaia rece de toamnă cade peste noi,
Nisipul ud și valurile albe îneacă amintirea ta
A trecut primăvara și simt cum te pierd
Va trece și vara și încet în uitare mă înec...

Torențial și inevitabil a venit sfârșitul,
Puteam să ne înțelegem din priviri, nu aveam nevoie de cuvinte
Însă, acum știi că nu mai sunt copilul de dinainte.
Ceva din mine s-a stricat, am lăsat furia să mă preschimbe.

Lupt împotriva mea, urăsc ceea ce devin,
Urăsc să te las în urma, tu ai fost mereu susținerea mea.
Îmi pierd echilibrul, dar nu pot să te smulg din lumea ta,
Nu vreau să te pierzi și tu la fel ca mine....

Nu mă pot întoarce, nu mai pot fi ce ai nevoie,
Încerc, dar nu pot să te mai înțeleg, deși uneori ești la fel ca mine
Zâmbești în loc să țipi și țipi că să ascunzi teama,
Ești asemeni mie, un copil pierdut într-o lume care nu îți aparține.

Katherina Andreescu

Vis de vara

Mirosul sărat al mării îmi amintește de tine, 

Că într-un vis fără ieșire, cad în alt vis

În care marea se zbate, urlă, agonizează

Valurile înspumate se lovesc nervos de pietre

Ca prin vis, zăresc în zare pescărușii....

                Mi-e dor de mare.

Furtuna cu ai ei nori de plumb întunecă zarea

Dintr-un vis alunec într-un alt vis fără sfârșit

Fulgerele despica cerul, amenințând să-l înece în apă

Tunete demonice, ecouri care se lovesc de stânci

Se sfârșește coșmarul, începe un nou vis....

            Mi-e dor de tine și de mare.

Katherina Andreescu