duminică, 27 decembrie 2015

Till the end of time

No matter how many miles will stand between us,
I will always be right there by your side, ready to catch you if you fall
Bring your smile when the summer is gone
No matter what happen or how many years will go

I will never let you go.

Even though, the univers will keeps us apart
You will always run through my mind and soul, you are a part of me.
Even though, I never said before, I love you and I will always do,
I will love you till the end of time!

luni, 14 decembrie 2015

Ecouri din departare

Osândit mi-e spiritul
Și plin de dulcele venin...
Aproape e sfârșitul
Înecat în lacrimi de dor.
Frânturi din noi se pierd
În întunecata zare
Mi-e un dor nebun
Să te simt iar aproape.
Oh, furtună a inimii mele,
Oprește în zbor torentul
De lacrimi amare
Mai dă-mi o rază de soare.
Ecourile ale amintiriilor
Răzbat din unghiuri neclare
Mi-e dor de nopțile în care
Eram doar noi, fără fantasme.

marți, 8 decembrie 2015

Ochii de chihlimbar

Au fost dati cand m-am pierdut si m-am regasit
In dulcea simfonie a excentritatiilor nebune. 
Dar acum, simt ca am ramas pierduta in abisul viselor. 

Nu mai stiu cine sunt si ce vreau, de ce sunt aici, 
M-am indepartat de mine, iar nimic nu pare sa ma aduca la mal
Am uitat pana si culoarea marii, mirosul sarat...

Halucinant alunec departe de toate, si sa renunt pare o relaxare
Cum toate lucrurile care contau, azi nu ma mai intereseaza, 
Doar ochii tai de chihlimbar ma mai hipnotizeaza. 

Raman blocata ore in sir gandindu-ma la culoarea aramie, 
Care ma poarta intr-o poveste ce parea, dar nu era vie...
Nimic nu era cu adevarat real, nici eu, nici tu, nici oamenii din jur. 

Forget, forgive and leave me

Forget the past, forget the place
Live in the present of what we got
Is nothing in the past that bring us joy
Is nothing there for us to stay.

Leave every word, every kiss, behind
Don't ever think of what we had
We were never real, it was all pretend
You and I, we were a lie.

Forgive the tears that drown our love,
Forgive the pain, the words that made you mad
Just keep a small part of the feeling
And remember nothing else instead.

luni, 7 decembrie 2015

Hotul de timp

M-am amagit crezand ca pot sa fur timp
Sa-mi petrec ore in sir ascultandu-te,
M-am amagit, nu pot nici macar imprumuta
Secundele zboara prea repede sa te mai pot avea.

Cand incerc sa stau pe timp imprumutat
Sfarsitul e mereu aproape, nu ma bucura.
Nu exista maine, prezentul e si el limitat,
Cand incerc sa fur minutele pentru a te vedea.

Nu era timpul meu, nu a fost niciodata
Ti-ai luat orele de pasiune cand ai plecat.
Nici tu, nici eu nu vom mai exista vreodata
Si fara mila s-a scurs timpul pe care ti l-am furat.

Anonim

Intr-o lume in care culorile dispar,
Ma pierd printre chipurile din multime
Nimeni nu stie cine sunt, nimeni nu intelege
Sunt doar un Anonim dintr-o alta poveste.

Nu sunt printesa din poveste, care asteapta sa fie salvata
Sunt doar un simplu personaj indragostit de basm.
Nu sunt regina malefica ce poate impietrii suflete cu privirea,
Sunt doar un spectator al carnavalului uman.

Am vrut ades sa ies din tipare, sa cuceresc inimi
Sa culeg bucati de stele, sa-ti aduc lumea la picioare,
Insa tot ce am putut sa fac a fost sa-ti zambesc amar
Si sa te iubesc in anonimat.

Inghet

Intunecata e zarea cand iarna se asterne
Mi se lovesc ochii de cerul plumburiu,
Imi feresc fata de vantul naprasnic
Dar mi-am uitat inima descoperita...

Frigul ma paralizeaza, nu mai pot sa respir
Mi-e frica sa inaintez fara fular prin ceata
E prima iarna cand simt frigul in oase, 
E prima iarna cand am sufletul de gheata. 


vineri, 4 decembrie 2015

Tacere

In jur totul pare sa fi inghetat
iar oamenii nu isi gasesc cuvintele
Si simt o tacere cum coboara peste noi
sa fie inceputul sau sfarsitul unei ere?

E doar tacerea grea si apasatoare
e tacerea ta care ma doare
Si urlu si tip, sa alung amutirea lumii noastre
e tacerea ta care zguduie pamantul.

Parte din mine

Poate am aberat prea mult, poate am obosit,
Vreau să ucid poetul din mine înainte să devină inutil.
Am încercat, nu mai pot să scriu, poate mi-am risipit talentul
Sau poate nu l-am avut niciodată....

Îmi zboară ideile, nu le mai pot așterne ca altă dată
E chinuitor cum se zbate în adâncul meu dorința teribilă,
De a mai scrie, de a nu renunța la acea parte din mine
Si rațiunea care-mi spune că s-a terminat.

E oare talentul finit și ideile marginite de iubire?
Nu pot, nu vreau să cred că sunt gata de încheiere,
Poate e o etapa în care visele nu se pot așterne pe hârtie
Poate am nevoie doar de o gura de aer și de o doză de nebunie.

Am exprimat toate stările, de la extaz la nebunie,
Chiar și iubirea am testat-o să vad cum se simte,
Dar nimic nu se compara cu bucuria de a scrie, de a picta în cuvinte.
Înca nu pot renunța la partea asta din mine care iubește să te transpună în cuvinte.