Felul în care râzi e ca o ploaie caldă, revigorată, te transpune într-o altă lume,
Plină de mister și aventură, de pasiune și dorință, extaz, nebunie și umilință.
Precum o tornadă învârți totul în mintea mea, mă inciți și mă pui pe gânduri,
Schimbi și preschimbi percepția vieții, dărâmi barierele gândirii, dar ridici zidurile iubiri.
Nu am voie să iubesc zâmbetul ștrengar de dimineață, însa port pe piele impregnat sărutul,
Trupul devine monument al atingerilor nocturne, cu degetele te descopăr doar că să te acopăr,
Mișcările tale leneșe ca ale unei mațe răsfățate și mirosul parfumului tău îmi dau fiori.
Ne îmbătam din șoapte și cuvinte amețitoare, doar că să ne trezim la realitate...
Îmi place să mă joc cu mâinile tale, să-ți cuprind degetele într-o încleștare,
Să te sărut lung și nebunesc când cortina cade și rămânem noi, unul lângă altul,
Însa niciodată doi.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu