Timpul părea să staționeze când ne atingeam
Ne îmbătam fără alcool, doar din sărutări senine
Ne încălzeam cu șoapte dintre cele mai line.
Niciun nor nu părea să umbrească zâmbetul tău
În ochii mei puteai citi tot ceea ce îți doreai,
Ți-am promis lumea întreaga fără ezitare,
Însă nu am reușit să-ți dau nici măcar pe jumătate...
A venit toamna, cu norii ei cenușii, să spele păcate,
Să amorțească inimile îndurerate, dar nu exista întuneric
Să poată să umbrească lumina din ochii tăi.
Sub atingerea ta mă încălzeam, acum îngheț în bătaia vântului,
Însă nu îți cer nimic, nici măcar un cuvânt,
Păstrez amintirea ta să-mi țină de urât în iarna ce are să apară
Zâmbetul tău o să topească gheața dinăuntrul meu
Și o să vina primăvara, iar soarele se va juca în părul tău
Și îți voi putea admira din nou bucuria copilăreasca.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu