Arta

Poezia e instrumentul prin care cuvintele devin artă,
Arta e modul în care banalul devine extraordinar
Și astfel se naște capodopera, faptul simplist devine complex...
Nu pot sa fac o capodoperă, nu știu nici măcar dacă e artă,
Sunt doar sentimente exprimate în cuvinte așternute pe coli albe
Emoții, trăiri și muze, experiențe, oameni și fapte, asta e ceea știu să scriu.
Descriu în detaliu caruselul de sentimente din viata mea plicticoasă,
Le îmbrac într-o altă forma și dau un alt înțeles, nici simplist, nici complex.
Nu știu să scriu despre iubire, însa pot să scriu despre dezamăgire,
Dar azi nu am sa o fac, am să scriu despre tine, despre artă și poezie
Modul dement în care viața te pune în situația de a simți ceva fără a putea defini
De la plăcere la extaz, de la fericire la poezie, de la dragoste la realitate.
Ador să înșir cuvinte pe foaie, așa cum ador să te privesc vorbind ore în șir
Ți-am scris de atâtea ori că iubesc marea, dar niciodată că iubesc să mă înec în ochii tăi
Și să mă scufund în adâncul tău, să rămân acolo și să ascult pustiul....
Să mă pierd în labirintul de fraze și cuvinte, să mă regăsesc mereu în fapte
În micile detalii care contează, în sărutul pasional care mă fascinează
Magnetismul cu care zâmbetul ala ștrengar mă hipnotizează, asta e arta, restul e poezie,
Și doar prin tine reușesc să ating perfecțiunea în fericire.

Katherina Andreescu