Nisipul ud și valurile albe îneacă amintirea ta
A trecut primăvara și simt cum te pierd
Va trece și vara și încet în uitare mă înec...
Torențial și inevitabil a venit sfârșitul,
Puteam să ne înțelegem din priviri, nu aveam nevoie de cuvinte
Însă, acum știi că nu mai sunt copilul de dinainte.
Ceva din mine s-a stricat, am lăsat furia să mă preschimbe.
Lupt împotriva mea, urăsc ceea ce devin,
Urăsc să te las în urma, tu ai fost mereu susținerea mea.
Îmi pierd echilibrul, dar nu pot să te smulg din lumea ta,
Nu vreau să te pierzi și tu la fel ca mine....
Nu mă pot întoarce, nu mai pot fi ce ai nevoie,
Încerc, dar nu pot să te mai înțeleg, deși uneori ești la fel ca mine
Zâmbești în loc să țipi și țipi că să ascunzi teama,
Ești asemeni mie, un copil pierdut într-o lume care nu îți aparține.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu