Vestind iarna nemiloasă ce se apropie,
Cu ger cumplit, ea dă navală peste toamnă.
Hai să dormim până la primăvară.
Să nu lași iarna să te schimbe, să-ți înghețe inima,
Știe cum să te vrăjească să te îndrăgostești de ea
Însă, iubito, iarna e vicleană, te păcălește cu haina ei alba
Și îți fura când te aștepți mai puțin, căldura sufletului.
Hai să fugim din calea gerului năpraznic,
Te ascund sub haina mea, să-ți mențin pielea caldă.
Nu-mi e teamă de iarna, sufletul nu mi-l poate lua,
Ți l-am dat în miez de toamnă să-l păstrezi negreșit...
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu