Tot ce ating se transformă în amintire,
Trăiesc nociv, uit ades de mine, dar niciodată de tine.
Sunt un biet poet fără nume....
M-am născut din pasiunea nebuna a doi nebuni,
Biete suflete damnate etern la singurătate....
Ma îmbăt din melancolie când vântul șuieră-n demență,
Hai să-ți spun o tragedie, eu sunt Rac, tu nu ești Fecioară.
Mă întreb dacă, m-aș fi născut în altă țară, aș fi fost Capricoarnă?
Sau mi-ar fi stat mai bine dacă aș fi fost vreo Scorpioancă?
Iubesc prea mult și prea putin, pun întrebări fără răspunsuri,
Prea visătoare, prea negativista, e clar sunt Cancer fără seamăn.
Mă las purtată de sentimente, nu ascult când rațiune-mi urla-n timpane,
Mă ascund sub măști ce nu sunt ale mele, sunt doar fațade....
Nu poți să vezi laturile toate, sunt prea ascuțite, și nu vreau să rănesc,
Sunt Racul timid ce se dezlănțuie doar când lumina dispare.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu