Nevoie de noi

Am nevoie să trăiesc în tine
Să simt din nou că îți curg prin vene
Am nevoie să te simt lângă mine
Să alerg din nou prin gândurile tale...

Am nevoie de iubire, de iubirea ta curată
Să simt că trăiesc, că pot să râd ca altă dată. 

Noi suntem aici, toate vin și pleacă, 

Eu sunt lângă tine de fiecare dată

Să îți șterg lacrima fugară....

Am nevoie de tine, așa cum eram cândva

Când lumea nostră nu era tristă și plouată, 

Am nevoie de noi să pot să mai trăiesc o dată

Fericirea în starea cea mai pură, nebunia și extazul.  

Îmi pare rău

Îmi pare rău pentru tot ce am făcut
Îmi pare rău pentru ce nu am făcut,
Îmi pare rău pentru toate cuvintele ce încă dor
Îmi pare rău pentru toate clipele în care ți-a fost dor...
Îmi pare rău că nu am fost acolo,
Îmi pare rău că nu te-am iubit cât ai meritat,
Îmi pare rău pentru toate lacrimile ce le-ai vărsat.
Îmi pare rău că nu am știut să apreciez tot ce mi-ai dat.
Îmi pare rău, atât de rău, pentru momentele de nebunie
Și pentru cele ce or să vie,
Îmi pare rău pentru nopțile în care nu mai eram noi
Și visele dureau atât de tare.
Îmi pare rău pentru diminețile ploioase
Și pentru durerile de oase.
Îmi pare rău, atât de rău, încât sufletul mă doare...

Muză

Îmi ceri să scriu,
să ridic de jos stiloul și să aștern din nou cuvinte fără sens.
Ți-am spus de mii de ori, însă nu mă asculți,
Muza mea a demisionat, a fugit în lume și m-a lăsat fără strop de inspirație.
Nu îmi găsesc toate cuvintele, ideile zboară prin aer,
Abia îmi leg șireturile, darămite să scriu versuri.
Nu îmi cere să scriu despre bucurie, despre emoția de a trăi,
Nu îmi cere să fiu altcineva... Nu îmi cere să scriu la comanda ta sau a altcuiva.

Cosmarul din realitate

Inima îmi plânge, rațiunea urlă
Se dă o luptă crâncenă în mine
Totul e un vis urât, trebuie să mă trezesc!
Tu nu ești capabilă de trădare...

Și totuși, nu mă pot opri din visare...
Coșmar după coșmar, ceartă după ceartă
Ea e reala, tu erai a mea o dată,
Acum e doar război între noi.

Îmi ceri iertare, îmi spui să uit
Vreau să mă trezesc acum, să mă ții iar în brațe
Dar coșmarul continuă, și tu plângi
Și inima îmi plânge, ea nu e reala, iar noi am fost o dată.

Prăbușire

M-am prăbușit în mine
Atât de jos încât nu mai vad nimic
În interiorul meu se aud voci
Care plâng și se lupta
Nu înțeleg ce vor
În adâncul meu e întuneric
Pereții sunt plini de tine
Și pe jos ma lovesc de bucăți de suflet
Aveam cândva o inima
Era plina de fericire
Acum e țăndări
M-am prăbușit în mine
Și am rămas doar eu pe podeaua rece...

Cimitir

Asta a rămas din relația noastră
Un cimitir mare
Plin cu amintiri, vise și speranțe
Toate planurile sunt îngropate adanc
Toate visele au murit incet
Cineva canta veșnică pomenire
Altcineva împarte bucate
Asta a rămas din relația noastră
Praf...
Cruci pline cu ''te iubesc''
Flori aruncate peste ele
Noi ne-am înmormântat pe "noi"
Cei care am fost odată...

Dezamăgire

Tu, cea care îmi ești iubita
Muza, prietena, amanta
Ți-ai dat vise și speranțe
Și le-ai ars fără regrete ....
Simt pe limba gustul amar
Al dezamăgirii...
Tu, iubita mea cea fără de pata
M-ai mințit o singura dată,
Și totuși simt ca viața noastră,
E o minciuna gogonata.
Te-am iubit mai presus de orice
Și am încercat sa îți ofer de toate
Dar la final de vers, acum
Am rămas fără doar eu, în noapte.

Jump

I don't feel anything
I'm just an empty shell...
No pain, no hungry, no thirst
No more fear or death...
I feel lost in a world I built
But is not mine anymore,
I thought you were my hope
The one that saves me on a fall
But you were just the one
That pushes me to jump.