miercuri, 21 februarie 2024

prea devreme…

Moarte mi-era straina, pana cand mi te-a rapit

Ti-a transformat chipul in ceara, inert si trist

Mainile-ti sunt reci, nici nu imi mai zambesti…

de ce ai pasit acolo unde pasul meu nu poate trece?


Am pornit in mars funebru sa te conduc pe ultimul drum

S-a pornit si ploaia, caci eu nu am lacrimi sa te plang

Nu stiu sa spun la revedere, cand cutia neagra te cere

As vrea sa-mi spui un ultim cuvant cand totul e tacere…


Te ingroapa pamantul, sa-ti tina viermii companie,

Iar eu raman trista, fara sa-ti mai aud glasul cand ma strigai la plecare…

Cum sa-ti spun acum adio, cum sa te inec in uitare?

Cand tot ce vreau de la tine, tati, e o ultima imbratisare?

miercuri, 10 ianuarie 2024

icoană

Știm amândoi când ne privim

Ne luăm rămas bun tăcut, prin fumul de țigară, 

Ca o ploaie de stele căzătoare, plecăm din cerul nostru vast

Într-un univers finit și limitat,

Acolo unde moartea vibrează sub membrana vieții

Și fericirea o plătim cu lacrimi sfinte…

Mi-ai fost icoana și altar, o întreagă galaxie

Unde să mă mai închin de mâine, când îngerii se zbat în iad?