Banal

​Când disperarea devine tangibilă și ne îngropăm dorințele  sub maldăre de lucruri materiale

Când învățăm să cultivăm ipocrizia pentru că zâmbetul primează în fața lacrimilor sincere,

Atunci ne dezumanizăm total, ne pierdem într-un dans banal și ne uităm valorile…

E lumea în care depresie e interzisă, iar iubirea e mai cenzurată decât pornografia, 

O lumea goală, în care vântul ne mătură sufletele pustii .  

Sunt ucise visele și idealurile unor minți prea tinere, suflete pure damnate pe eternitate la agnosticism,

Ce ne mai rămâne oare când iubire și nebunia dispar definitiv?

Un vid imens se întinde înainte și gheara superficialități ne cuprinde,

Se încolăcește și ne otrăvește până când devenim banali.

Hoinar prin viață

​Absentă hoinăresc prin viață, fără pașaport

Tot ce am e un suflet sfărâmat în mii de părți.

Nu știu pe ce drum mă poartă pașii, și nici încotro o să ajung

Dar mereu mă întorc la tine, cu lacrimi în ochii îndurerați.

Mă plimb fără sens pe un drum ce pare complicat,

Sufletul mi-e plin de tine și de dor nebun, agonizant.

Las lacrimi de sânge pe potecile pline de noroaie

Și ard tot în jur ca să ajung înapoi spre ce-am pierdut. 

Azi, mă pierd tăcută în mulțimea de oamenii zgomotoși

Suntem toți hoinari prin viață, cu suflete făcute la comandă.

Lacrimile s-au uscat pe chip, sufletul mi-e împietrit,

Și ard tot ce îmi stă în cale pentru o ultimă îmbrățișare!

în război cu tine

​Când tăcerea cade fără vină, între noi e război,

Eu țip, urlu, mă zbat și aștept, aștept să mă vezi

Dar tu taci și mă ignori, te prefaci uneori

Și vreau să cred că îți pasă, dar de fapt e gol…

Un gol imens se cască între noi, eu copil răzvrătit,

Tu, adultul imatur, și ne mințim și inversăm roluri

Doar ca să ne luptăm din nou și din nou…

Unde ești când întunericul mă cuprinde-n gheare?

Sau frica ta de singurătate ți-a paralizat toate simțurile

Și m-ai lăsat pe mine pradă tuturor durerilor?

Te-am strigat ani la rând, dar nu m-ai auzit,

Când am plâns ai spus că nu așa m-ai construit

Și am devenit de piatră, doar poate așa vei reveni,

Acum sunt adult, și încă te mai chem în gând…

Vreau doar o vorba bună și o îmbrățișare, 

Dar tu m-ai construit de piatră și nu pot sa ți le cer

Și ma lupt cu tine pentru că încă mai sper,

Că ai să mă vezi și pe mine printre toate lucrurile efemere.

Mă îndrăgostesc

Respirăm sacadat la unison, mâinile ni-le împreunăm

Într-un act de nebunie și extaz, tremuri în brațele mele

Iar eu mă scufund în tine, mă pierd și uit de toate,

Te gust părticică cu părticică, îți savurez fiecare centimetru

Mă duci de la agonie la orgasm și înapoi.

Cu tine pot să zbor până la stele și să te iubesc printre ele

Însă tu ești orb la gesturile mele, auzi doar gemete…

Vibrezi când te ating, dar nu pricepi simfonia din priviri

Și te iubesc de la orgasm la sărut până devii dependent

De pasiunea din privirea și tânjești să te ating,

Dar ce nu înțelegi, sunt așa pentru că simt…

Simt că mă îndrăgostesc de tine și vreau să te aprind!

niciodata

​Când ochii mei s-au lovit de ochii tăi schimbători,

Mi-am pus întrebarea, ce glumă proastă a vrut Universul să facă?

Ce soartă atât de crudă, ce karma nemiloasă apropie două suflete ca să le despartă, 

Căci ochii noștri au fost damnați să nu se mai vadă…

Mă întreb ades, care e scopul să te îndrăgostești de fructul interzis?

Precum un foc ce arde-n interior până nu mai rămâne decât cenușa unei inimi,

Mă zbat mereu între dorință și morală, să gust din cupa de otravă 

Căci tu-mi ești interzis pe veci, iar sufletul meu moare…

Ce divinitate privește la noi și rămâne neînduplecată?

Când limba blestemă și se roagă, iar ochii au devenit de piatră,

Credința mi se clatină din temelii, și implor diavolii să vină căci sunt gata să semnez cu sânge

Sufletul meu, sau ce a rămas din el, pentru câteva clipe cu tine!

Când ochii mei și-au luat la revedere am știut că am pierdut…

Am renunțat să mai întreb, am obosit să mă mai rog, nici diavolii nu au vrut cenușa unei inimi,

Duc spre buze cupa cu otravă și beau cu speranță și durere

Căci niciun om nu ar trebui să-și piardă sufletul pereche.