Când tăcerea cade fără vină, între noi e război,
Eu țip, urlu, mă zbat și aștept, aștept să mă vezi
Dar tu taci și mă ignori, te prefaci uneori
Și vreau să cred că îți pasă, dar de fapt e gol…
Un gol imens se cască între noi, eu copil răzvrătit,
Tu, adultul imatur, și ne mințim și inversăm roluri
Doar ca să ne luptăm din nou și din nou…
Unde ești când întunericul mă cuprinde-n gheare?
Sau frica ta de singurătate ți-a paralizat toate simțurile
Și m-ai lăsat pe mine pradă tuturor durerilor?
Te-am strigat ani la rând, dar nu m-ai auzit,
Când am plâns ai spus că nu așa m-ai construit
Și am devenit de piatră, doar poate așa vei reveni,
Acum sunt adult, și încă te mai chem în gând…
Vreau doar o vorba bună și o îmbrățișare,
Dar tu m-ai construit de piatră și nu pot sa ți le cer
Și ma lupt cu tine pentru că încă mai sper,
Că ai să mă vezi și pe mine printre toate lucrurile efemere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu