Absentă hoinăresc prin viață, fără pașaport
Tot ce am e un suflet sfărâmat în mii de părți.
Nu știu pe ce drum mă poartă pașii, și nici încotro o să ajung
Dar mereu mă întorc la tine, cu lacrimi în ochii îndurerați.
Mă plimb fără sens pe un drum ce pare complicat,
Sufletul mi-e plin de tine și de dor nebun, agonizant.
Las lacrimi de sânge pe potecile pline de noroaie
Și ard tot în jur ca să ajung înapoi spre ce-am pierdut.
Azi, mă pierd tăcută în mulțimea de oamenii zgomotoși
Suntem toți hoinari prin viață, cu suflete făcute la comandă.
Lacrimile s-au uscat pe chip, sufletul mi-e împietrit,
Și ard tot ce îmi stă în cale pentru o ultimă îmbrățișare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu