O alta poezie fara sens

Când viața divide la doi tot ceea ce avem,
Căutăm cu disperare chimia care devine iubire
Ne amestecam printre rânduri și sperăm
Să găsim cealaltă jumătate.

Depresia nu se împarte la doi, rămâne în fiecare
Si când iubirea moare, nu mai rămâne nimic....

Devii gol asemenea unui copac în plină toamnă, 

Se scutura visele și se pierd în vânt, se duc iluziile în stoluri.

Rămâne doar amăgirea, speranța infimă că va veni primăvara. 

Dar ce e primăvara când sufletul ți-e pustiit de iarnă?

Când viața divide la infint tot ce am avut odată, 

Realizezi că în interior e vid...

Last poem about love

Maybe I drank a little bit too much, or not enough,
Cuz today I'm not myself anymore
Can't find the words to say goodbye....

We will never be heroes, we will drown in forgotten
Years will pass like we never there
But inside my heart you will be the same....

I turned you into my poem, in this way you will live forever
Like the blue sky of september and the cold rain in october
You will always be the muse of my inspiration....

Maybe this is the last poem about love,
And can't find the words to tell you....
But I really hope that you will find the joy and love that you deserve.

Katherina Andreescu.

Into the dark

Can you see through the tears

Far, deep into the dark green sea

There is pain and anger, and love...

It's something magical hiding in the dark

Secrets never meant to be relieved

There is something weird happening inside a heart.

Why don't you look into my eyes 

To feel the hurt behind a broken smile,

To see the anger and the pain because I love a cold soul...

Mistuitor

Suferinta, durerea sunt doar forme de plictis ale sufletului,
Cine oare nu s-a aruncat, macar o data in bratele amaraciunii
Doar ca sa-si acordeze sufletul de pe directia monotoniei?
Fara trairea chinurilor si macinarilor launtrice, ne stingem incet
Devenim aidoma unor statui ce bantuie inutil prin viata.
Iubirea e fireasca, parte a naturii umane, dar durerea depaseste limitele
Nascand o alta forma de iubire, o iubire mistuitoare
Capabila sa te consume pe interior pana nu mai ramane nimic.

De la inceput

Am obosit sa tot ascult,

Nu mai vreau sa stiu nimic. 

Azi nu raspund la telefon

E imposibil sa mai aud...

M-am satuat sa tot scriu,
Haotic si inutil, versuri insir
Pana nu mai ramane nimic
Nimic de zis, nimic de scris...

Trebuie sa lupt cu mine, 

Sa gasesc acea forta dementa

Ce ma face sa ma adun

Si sa uit de tot, sa redevin eu!

Dar azi nu, azi vreau sa ma pierd

Te rog intelege, mi-e imposibil,

Nu am stiut ce trebuie sa simt

Insa acum stiu, si nu mai vreau nimic.

Azi vreau doar sa tip, sa plang...

Sa simt durerea dintr-un suflet mut

Ca maine sa gasesc puterea

Sa o iau de la inceput.

Diferit

Sa mori din dragoste nebuna, sa mori pentru iubire pierduta,

Ce blasfemie, ce idée nastrusnica naste boala care pune stapanire

Pe intreaga mea fiinta…

E anotimpul depresilor si nevrozelor, e momentul dureriilor

Sa iasa la iveala...
E clipa in care trebuie sa ma decid

Sa ma scufund in tine, sa ma strangi in brate pana ma transform in cenusa....

Sau sa fug cat mai departe, sa-mi feresc inima din calea furtuni.

Am ales sa raman, sa-mi las sufletul in bataia vantului de toamna...
Damnata pe veci la singuratate, intr-o lume mult prea mare,
E in natura poetica a existentei sa iubesc un suflet care nu-mi apartine,
Ca apoi sa insir pe hartie o mie de sentimente care pentru tine nu inseamna nimic.
Nu imi sta in caracter sa plang, dar nici nu stiu sa rad,
Doar sa maschez totul sub aspectul ironiei....
Sarcasmul mi se potriveste ca o manusa, nu am fost niciodata sentimentala,
Sa mori din dragoste nebuna...ce idee stupida!

Visul unei nopti de noiembrie

Mi-e dor de tine, cum stateai cufundata in cearcefurile albe
Cu gandurile si visele tale, fara nicio umbra de tristete,
Vorbeam de regrete si de poezie, iar apoi ascultam zgomote nedeslusite...
Radeai si ma tachinai, intotdeauna ma tratai ca pe un copil indragostit de o iluzie,
Nu-mi pasa, te priveam in ochii si te sarutam fara teama, cu tine puteam sa zbor.
Mi-am lasat sufletul in mainile tale cu degete firave, albe si nevionvate,
Stiam ca nu simti ca mine, ca suntem diferit de asemenatori, aveam alte idealuri...
Apoi te-ai ridicat din asternuturile albe si visul sublim s-a spulberat in vant,
Am ramas eu in camera goala, nicio urma a existentei tale, doar un parfum slab...
Nu mai stiu daca te-am visat sau chiar ai existat, insa simt ca sufletul meu se descompune
Fara ochii tai, verde cu caprui, fara vocea ta calda si senina, disparuta in surdina...

Iubita mea cu inima de gheata, as traversa oceane de timp sa stiu ca te voi regasi.

Ne-am iubit pe fb

Dupa o seara-n care New York-ul ne-a apartinut
Pe ritm de rap amestecat subit cu clasicul Sinatra
A doua zi pe facebook m-ai cautat si la prieteni te-am adaugat
Ades se intampla sa dau log in doar sa vad unde esti check-in
La starea civila esti complicat, iti place sa pari cat mai arogant
Si postezi ocazional cate-o poza in care stai serios
Ca sa fii cat mai misterios.
Ti-am dat like ca sa intelegi ca te plac, insa tu te jucai
Nu raspundeai pe chat, erai tot timpul ocupat,
Abia tarziu am observat ca aveai la friends numai fete cu status complicat.
Live era mult mai interesant, face to face ne zambeam si discutam
Pe facebook ne-am indepartat, si apoi o poza cu altcineva ai postat...
Asa s-a terminat povestea frumoasa, cu un simplu unfriend te-am scos din viata mea.

Whatsapp

Te-am cunoscut in barul din coltul strazii, pareai atat de arogant

Si totusi la o cafea a doua zi m-ai invitat, si am acceptat. 

Era un joc, erai frumos, dar ce nu am remarcat 

Niciodata nu m-ai sunat. 

Eram euforica si plina de mine, spuneam mereu ca nu ma indragostesc de tine 

Insa seara de seara iti tastam mesaje si tanjam sa te revad 

Erai mereu acolo, conectat, stateam amandoi Pe whatsapp. 

 Vorbeam multe si nevrute, si uneori ne si certam 

Nu ne intelegeam fireste, e atat de complicat, Sa nu stii de sentimente, nici de vise, nici de viata 

Cand vorbesti doar pe whatsapp. 

Am fost fun si rece, debusolant si ciudat, 

Sa am o relatie cu tine pe whatsapp. 

Am renuntat sa iti mai scriu, sa tastez frenetic Cuvinte simple si fara inteles.

Acum intru ocazional, sa verific daca mai am Vreun mesaj de la tine, dar desi esti conectat Si niciodata nu ai sunat 

Nu mai scrii nici pe whatsapp. 

Piesa mea preferata

Cand ma gandesc la noi, ma gandesc la un cantec
Un cantec care se aude-n surdina si treptat devine ametitor,
E acel gen de melodie cantabila, pe care o fredonezi o noapte si o zi
Si iti trebuie o viata sa ti-o scoti din cap.

A fost hit la vremea ei, insa acum s-a invechit...
Si cand o aud din intamplare, tresar
Imi amintesc de vremurile de demult insa cand s-a terminat
Ma intorc in prezent si zambesc, mi se pare ciudat ca inca mai stiu fiecare vers...

Esti piesa mea preferata, ador sa ma trezesc cu tine-n gand
Insa cu trecerea anilor, o voi purta in gand, si cand sunt trista si deprimata
Ii dau play doar ca sa ma linistesc si sa merg mai departe,
Pentru ca orice s-ar intampla nu voi uita cea mai frumoasa melodie din viata mea.

O zi

Dac-ar fi iubito, sa-mi dai o zi din viata ta,
Toamna as transforma-o in primavara
Sa pot sa-ti sarut ochii sub bolta instelata.
O ora de-as avea, te-as cuprinde-n brate
Te-as acoperii cu mii de sarutari calde
Sa-ti tina de urat in noptiile innorate.
Da-mi un minut din timpul tau sa-ti spun
Cuvintele de dor menite sa te intoarca
Sa ramai mereu furtuna noptiilor zbuciumate.

Spatiul meu

De ce vrei sa ma controlezi?
Daca crezi ca iti apartin, ai o impresie gresita,
Eu sunt eu, nu sunt a ta cu titlu de proprietate
Asa ca nu mai incerca sa ma schimbi.
Renunta la ideea stupida de a ma domestici,
De a ma transforma in animalul de companie
Care iese la plimbare doar cu tine de mana.
Nu am nevoie sa gandesti pentru mine,
Am un creier si pot sa fac asta singura
Ce dracului e atat de greu de inteles?
Urasc sa-mi faci morala ca unui copil mic
Nu-mi esti mama, si nici tata,
Pot sa traversez singura strada fara ma prinzi de mana.
Nu pot sa imi blochez viata doar pentru ca asa vrei tu
Ies cu tine, dar ies si fara tine.
Intelege o data ca nu sunt o jucarie,
Am sentimente si sunt umana, si am nevoie de spatiul meu!

In love and stupid

It was never meant to start a war
I just wanted you to know how I feel,
It's hard to be in love and small
And get high everytime I hear you voice.

Maybe sometimes I get a little bit anxious
I only see one side of the things,
All I know is that I love you so,
Even though you don't wanna hear it.

It was never meant to start a war,
I just wanted you to know that I love you
Until the Earth will crash and burn
And the sky will fall and drown in the sea.

Note de toamna

Sangereaza cerul la asfintit
E momentul in care plec
Nu am bagaje, doar un caiet
In el se afla toate visele
Insirate pe foii albe, mazgalite,
Sentimente zac uitate pe randuri...
Nu am nevoie de nimic,
Daca mi se face dor deschid caietul
Esti prezent in fiecare pagina.
Am incercat sa te sterg, dar nu am reusit
Nu m-a lasat sufletul sa rupi foiile albe
Cu cerneala albastra, ar fi o blasfemie
Sa incerci sa distrugi ceva sfant...
In versurile alea ambigue si intunecate,
Alaturi de rimele imperfecte si masuri gresite,
Te-am desenat ca sa nu simt pierderea ta
Stiam ca va veni momentul sa ne luam ramas bun
Dar nu eram gata sa renunt, asa ca ma agat
De fiecare vers ca sa nu te uit vreodata.

Ne departam

Ni se vestejesc inimiile, se usuca si mor
Se pierd emotii si sentimente, ne instrainam,
Devenim goi precum copacii de octombrie
Fara frunze, fara flori, asteptam zapada sa ne ingroape.

Se duc zambetele-n stoluri cautand alte chipuri
Pe care sa le infrumuseteze, ale noastre s-au pierdut
Fara vorbe, fara scuze, ne departam spre alte zari
Unde sa gasim apusul pe care adoram sa-l preaslavim.

Se duc toate pe aripi de vant, si se transforma-n scrum,
Prin cenusa grea de plumb gasesc ascunsa o amintire
Un sarut fugar ca o pala calda de vant, imi trezeste sufletul
Simt cum imi vibreaza ca o coarda neacordata de chitara.

Poate au trecut ani sau poate doar zile, eternități intregi
De cand te-ai ascuns in primavara si astepti sa infloresti,
Am ramas singura-n iarna, sa-mi inghet sufletul sfaramat,
In care port fara regrete al tau nume blestemat.

Poezie

Poate ca am obosit sa vad adevarul,
E prea urat, prea crud si fara de folos
La ce avem nevoie de claritate?
Uneori complicatia si haosul sunt la fel de bune,
Poate chiar mai bune in arta...
Pe hartie adevarul suna ca o un pian dezacordat,
Insa iluzia provocata de o alta perceptie a realitatii
E o consolare pentru cititor si autor.
Nu vrei sa auzi ca viata e nedreapta,
Iar eu nu vreau sa scriu ca noi nu suntem noi
Avem nevoie de speranta unui alt sfarsit.
Cineva, spune o data ca rolul poetului e sa aduca speranta,
Nu a gasit-o in scrierile mele, desi a incercat
Asa cum eu voi incerca sa colorez cum pot o alta viata.
Nu e usor sa traiesti in umbra vietii si sa speri, sa crezi
Sau sa cultivi dorinta de speranta.
Poate ca nu am talentul sa aduc speranta,
Dar pot sa incerc sa-ti arat un alt final al erei noastre
Desi poezie imbraca dramaticul, uneori funebru,
In adancul ei ascunde mai mult de atat, ascunde iubire.
Daca are avea toate la vedere, nu ai mai citi,
Ai nevoie sa citesti in negru ca sa vezi albul din miezul artei.
Citeste in profunzime, cauta in tine speranta si vei gasi in poezie o parte din mine.

Daca

Franturi din noi au ramas in noapte,
Soapte, mangaieri calde acum sunt departe
Nu plang, nu rad, sunt amortita si obosita
Am gresit cand m-am indragostit.

Habar nu avem cum ma putea transforma,
Cum aveam sa dispar in sarutul nebunesc
Si sa tanjesc dupa tine asemeni unui insetat
Daca stiam ce va urma, nu te-as mai fi sarutat.

Mi te-ai imprima in suflet precum un tatuaj
Insa tu nu vezi ca fara atingerea ta innebunesc.
Daca nu te sarutam, poate ca nu as avut inima franta,
Dar cu siguranta nu aflam cum e sa fii indragostita!

Nobody

The rain is pouring down, cold tears from heaven
Angels are crying to wash away our sins...
Nobody hear the screaming of an inocent soul
Nobody see the scars on a broken heart...

The light of the sun cames like a bless from above
To light every little sadness from our faces.
And yet nobody understands that a broken smile
Is more painful than the tears of regret...

After the light comes the dark night with the storm
Mixing up feelings and torn apart, covering lovers
We were lost in the passion of the night, hunger for each other
And nobody knows how it is to be in love and in sorrow...

Restul e tacere...

Sunt prinsa intre dragoste si viata
Si te privesc cum te misti prin casa
Nu scoti niciun cuvant, mi-e teama ca ai sa ramai mut.

Ma zbat sa alung sentimentul de iubire
Ce imi creaza uneori o falsa bucurie,
Dar cand taci asa, ma sfasie o durere ce nu o pot descrie.

Ma lupt cu poetul vistor ce zace-n mine
Si crede cu ardoare ca-mi vei scrie,
Si cu ratiunea ce tipa ca ti-ai uitat cuvintele boeme...

Străini

Rupe tăcerea infernală care ne înlănțuie
Nu mai suport să ascult pustiul pe repeat.
Se lasă ceața și simt cum răceală mă cuprinde
Pleoapele îmi sunt din ce în ce mai grele...

Mi-e somn, dar nu vreau să dorm, nu pot singură
Să alung din vis durerea care mă bântuie...
Simt absența ta mai mult ca oricând, acum când vântul bate

E patul rece și mi-e frică să simt cum timpul trece

Ne transformam în amintiri, în stane de piatră,
Tăcerea ta mă scoate din minți, și nu pot să țip....
Plouă-n vise când noaptea cade, plouă neîncetat
Și noi devenim doi străini care s-au cunoscut într-o noapte.

Amintiri

Pe aripi de vânt se duc iluzii și vise,
Fără să se mai întoarcă vreodată...
În negura nopții nebunia pândește,
Iar disperarea se strecoară ușor
Mintea devine un labirint încâlcit
Sufletul încărcat se luptă să reziste.
Cuvintele rămân nerostite,
Lacrimile nu contenesc să cadă
Ca o ploaie în luna lui martie.
Se ascunde soarele în nori,
Nu ne mai rămâne decât o zi
Să ne spunem "noapte bună",
Restul anilor ce vor veni
Vom trăi din amintirea
Unei nopți calde de toamnă.
Cerul plumburiu și rece
De tine mereu îmi amintește
Și te voi purta în gând
Până când mă voi întoarce în pământ.

De ce eu?

Stau uneori și mă întreb, de ce eu?
Nu sunt frumoasă, și uneori prea mofturoasă,
Sunt haotică și împiedicată, iar alte ori copilăroasă
Și mor de curiozitate să aflu de ce eu?
Nesociabilă și uneori chiar foarte răzgâiată
Rece, rea, uneori întunecată, mă îmbrac alandala,
Nu îmi pasă ce cred alți, însă alteori criticile mă afectează.
Introvertită, îmi arat rar sentimentele și cel mai des le scriu
Înșir pe hârtie tot ce simt, însă nu pot să le exprim.
Am zile când nu vreau să fiu eu și îmi place să mă complic
Mă enervează banalitatea, și da, mi-e frica de clovni...
Ador pisicile, și fotografiile și ploile de vară, vremea de toamnă
Ce, mama dracului, ai putut vedea la mine?

Întotdeauna vom avea Parisul

Te-am ținut în brate în nopțile friguroase
Am ascultat împreuna simfonia tăcerii,
Și când nu aveai somn, te-am mângâiat
Iar acum ma îmbăt singură cu lacrimi de dor.

Te-am privit de mii de ori, îți știu fiecare trăsătură,
Am ascultat când vorbeai și eram în extaz când fredonai
Mă delectam cu fiecare privire pe care mi-o dădeai
Și eram cea mai fericită când îmi zâmbeai...

Simt acum răceala cum coboară între noi
Și încet, încet uiți de ochii mei, devenim străini
Ne pierdem de noi, rămânem simpli muritori.
Însă întotdeauna vom avea Parisul
Să ne reamintească că am fost cândva nemuritori.

Visez

Sunt cuprinsă de o sinistra singurătate,
Ascult freamătul nopții plin de banalitate,
Surâd încet, nu ești aici, e doar o amintire
Ce ma poartă într-o altă lume.

Fantomă albă, ce acum ești departe,
Cuvintele ți le citesc dintr-o veche carte.
Felinare murdare luminează vag în zare
În timp ce frunzele se mișcă plictisite.

Îmi beau otrava amestecată cu lămâie,
Amețesc ușor și uit că există și mâine
Mă îngrop în gânduri și iluzii
Și alunec pe ale nebuniei deziluzii.

Luna se ascunde după negrele perdele,
Și simt cum mă pierd ușor printre vise
Visez cum te țin de mână și te sărut lacom,
Doar ca să mă trezesc și să realizez că nu ești aici.

Ești visul perfect din care refuz mereu să mă trezesc,
Drogul meu cu ochii verzi, pe care nu pot să-i privesc.
Mă întorc în lumea viselor, doar ca să-ți spun că mi-a fost dor
De mâinile tale albe pe care le ador.

Stars

In the cold night I lay down
Watch the stars and the way they shine
The world lose it's charming grace
Only stars remain the same.

There's nothing here for me to stay
The sheets are cold, the night is young
Going crazy loosing my minds, I run away
Search for my little drug.

I hide myself in this lines, writing, rewriting
Trying to tell, but you know, I'm mad about you...
But you're gone, so I watch the stars shine
Only they are still the same...

Te aștept să vii

Nu pot să scriu, am mintea invadată de tine,
Simt lipsa ta în fiecare mușchi, celulă și moleculă.
Dar și mai apăsătoare e durerea când ești lângă mine
Și nu pot să te ating...

Acum când vine iarna, rămâi să mă încălzești
Iubirea mea, cu ochi de catifea și piele ca mătasea,
Doar tu îmi alin durerea într-o lume care nu-i a mea
Mă faci să mă simt iarăși vie.

Și, totuși dacă alegi să pleci, n-am să te opresc
Chiar dacă mi-ar fierbe sângele și inima s-ar opri...
Te-aș privi cum te depărtezi, n-as plânge, ți-aș scrie în fiece zi
Că te aștept să revii.

Damned

When the Moon rise on the sky,
Fragments of memories are coming back.
Is hard to live in the shadows of the past....

A song plays slowly in the background,
The words are barely understandable
Unhealded wounds are bleeding now...

You stole my heart and I stole time,
Just to stay cuddled in your arms.
So now we are damned not to see the light.