Poezie

Poate ca am obosit sa vad adevarul,
E prea urat, prea crud si fara de folos
La ce avem nevoie de claritate?
Uneori complicatia si haosul sunt la fel de bune,
Poate chiar mai bune in arta...
Pe hartie adevarul suna ca o un pian dezacordat,
Insa iluzia provocata de o alta perceptie a realitatii
E o consolare pentru cititor si autor.
Nu vrei sa auzi ca viata e nedreapta,
Iar eu nu vreau sa scriu ca noi nu suntem noi
Avem nevoie de speranta unui alt sfarsit.
Cineva, spune o data ca rolul poetului e sa aduca speranta,
Nu a gasit-o in scrierile mele, desi a incercat
Asa cum eu voi incerca sa colorez cum pot o alta viata.
Nu e usor sa traiesti in umbra vietii si sa speri, sa crezi
Sau sa cultivi dorinta de speranta.
Poate ca nu am talentul sa aduc speranta,
Dar pot sa incerc sa-ti arat un alt final al erei noastre
Desi poezie imbraca dramaticul, uneori funebru,
In adancul ei ascunde mai mult de atat, ascunde iubire.
Daca are avea toate la vedere, nu ai mai citi,
Ai nevoie sa citesti in negru ca sa vezi albul din miezul artei.
Citeste in profunzime, cauta in tine speranta si vei gasi in poezie o parte din mine.