Străini

Rupe tăcerea infernală care ne înlănțuie
Nu mai suport să ascult pustiul pe repeat.
Se lasă ceața și simt cum răceală mă cuprinde
Pleoapele îmi sunt din ce în ce mai grele...

Mi-e somn, dar nu vreau să dorm, nu pot singură
Să alung din vis durerea care mă bântuie...
Simt absența ta mai mult ca oricând, acum când vântul bate

E patul rece și mi-e frică să simt cum timpul trece

Ne transformam în amintiri, în stane de piatră,
Tăcerea ta mă scoate din minți, și nu pot să țip....
Plouă-n vise când noaptea cade, plouă neîncetat
Și noi devenim doi străini care s-au cunoscut într-o noapte.