Suferinta, durerea sunt doar forme de plictis ale sufletului,
Cine oare nu s-a aruncat, macar o data in bratele amaraciunii
Doar ca sa-si acordeze sufletul de pe directia monotoniei?
Fara trairea chinurilor si macinarilor launtrice, ne stingem incet
Devenim aidoma unor statui ce bantuie inutil prin viata.
Iubirea e fireasca, parte a naturii umane, dar durerea depaseste limitele
Nascand o alta forma de iubire, o iubire mistuitoare
Capabila sa te consume pe interior pana nu mai ramane nimic.
vineri, 20 noiembrie 2015
Mistuitor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu