Visul unei nopti de noiembrie

Mi-e dor de tine, cum stateai cufundata in cearcefurile albe
Cu gandurile si visele tale, fara nicio umbra de tristete,
Vorbeam de regrete si de poezie, iar apoi ascultam zgomote nedeslusite...
Radeai si ma tachinai, intotdeauna ma tratai ca pe un copil indragostit de o iluzie,
Nu-mi pasa, te priveam in ochii si te sarutam fara teama, cu tine puteam sa zbor.
Mi-am lasat sufletul in mainile tale cu degete firave, albe si nevionvate,
Stiam ca nu simti ca mine, ca suntem diferit de asemenatori, aveam alte idealuri...
Apoi te-ai ridicat din asternuturile albe si visul sublim s-a spulberat in vant,
Am ramas eu in camera goala, nicio urma a existentei tale, doar un parfum slab...
Nu mai stiu daca te-am visat sau chiar ai existat, insa simt ca sufletul meu se descompune
Fara ochii tai, verde cu caprui, fara vocea ta calda si senina, disparuta in surdina...

Iubita mea cu inima de gheata, as traversa oceane de timp sa stiu ca te voi regasi.