Sa mori din dragoste nebuna, sa mori pentru iubire pierduta,
Ce blasfemie, ce idée nastrusnica naste boala care pune
stapanire
Pe intreaga mea fiinta…
E anotimpul depresilor si nevrozelor, e momentul dureriilor
Sa iasa la iveala...
E clipa in care trebuie sa ma decid
E clipa in care trebuie sa ma decid
Sa ma scufund in tine, sa ma strangi in brate pana ma transform in cenusa....
Sau sa fug cat mai departe, sa-mi feresc inima din calea furtuni.
Am ales sa raman, sa-mi las sufletul in bataia vantului de toamna...
Damnata pe veci la singuratate, intr-o lume mult prea mare,
E in natura poetica a existentei sa iubesc un suflet care nu-mi apartine,
Ca apoi sa insir pe hartie o mie de sentimente care pentru tine nu inseamna nimic.
Nu imi sta in caracter sa plang, dar nici nu stiu sa rad,
Doar sa maschez totul sub aspectul ironiei....
Sarcasmul mi se potriveste ca o manusa, nu am fost niciodata sentimentala,
Sa mori din dragoste nebuna...ce idee stupida!
Damnata pe veci la singuratate, intr-o lume mult prea mare,
E in natura poetica a existentei sa iubesc un suflet care nu-mi apartine,
Ca apoi sa insir pe hartie o mie de sentimente care pentru tine nu inseamna nimic.
Nu imi sta in caracter sa plang, dar nici nu stiu sa rad,
Doar sa maschez totul sub aspectul ironiei....
Sarcasmul mi se potriveste ca o manusa, nu am fost niciodata sentimentala,
Sa mori din dragoste nebuna...ce idee stupida!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu