Visez

Sunt cuprinsă de o sinistra singurătate,
Ascult freamătul nopții plin de banalitate,
Surâd încet, nu ești aici, e doar o amintire
Ce ma poartă într-o altă lume.

Fantomă albă, ce acum ești departe,
Cuvintele ți le citesc dintr-o veche carte.
Felinare murdare luminează vag în zare
În timp ce frunzele se mișcă plictisite.

Îmi beau otrava amestecată cu lămâie,
Amețesc ușor și uit că există și mâine
Mă îngrop în gânduri și iluzii
Și alunec pe ale nebuniei deziluzii.

Luna se ascunde după negrele perdele,
Și simt cum mă pierd ușor printre vise
Visez cum te țin de mână și te sărut lacom,
Doar ca să mă trezesc și să realizez că nu ești aici.

Ești visul perfect din care refuz mereu să mă trezesc,
Drogul meu cu ochii verzi, pe care nu pot să-i privesc.
Mă întorc în lumea viselor, doar ca să-ți spun că mi-a fost dor
De mâinile tale albe pe care le ador.