Note de toamna

Sangereaza cerul la asfintit
E momentul in care plec
Nu am bagaje, doar un caiet
In el se afla toate visele
Insirate pe foii albe, mazgalite,
Sentimente zac uitate pe randuri...
Nu am nevoie de nimic,
Daca mi se face dor deschid caietul
Esti prezent in fiecare pagina.
Am incercat sa te sterg, dar nu am reusit
Nu m-a lasat sufletul sa rupi foiile albe
Cu cerneala albastra, ar fi o blasfemie
Sa incerci sa distrugi ceva sfant...
In versurile alea ambigue si intunecate,
Alaturi de rimele imperfecte si masuri gresite,
Te-am desenat ca sa nu simt pierderea ta
Stiam ca va veni momentul sa ne luam ramas bun
Dar nu eram gata sa renunt, asa ca ma agat
De fiecare vers ca sa nu te uit vreodata.