nu ești tu

Ma simt atrasa de tine, ca un future de lumina,

Știu ca nu e bine, știu ca nu mai ești tu 

Si mai știu ca noi nu am fost noi... 

Si totuși, simt ca te vreau înapoi. 

Ești prea departe sa te strig, prea orb sa ma mai vezi, 

Ți-am scris in mii de forme, 

Dar te-ai făcut ca nu le-ai înțeles. 

Ești aici, in visele ce se termina dimineața...

In ochii mei se oglindesc ai tai, 

Pe buze port impregnat un sărut... 

Nu ești tu și totul dispare... 

neant meu

Într-un colt uitat al minții mele, am pus sub cheie nebunia, extazul și agonia

Le-am mascat pe toate cu zambete și chipuri calde

Am turnat parfumuri și esente, ca să nu le simti, 

Dar dacă privesti atent, in ochii mei, ai sa vezi disperarea. 

Toate sunt pe punctul sa izbesca in plin, sa ma lovească dur

Le aștept, le las sa curga, asa sunt eu, calda și cruda. 

Melancolia vine prima, paseste ușor, nu știe ca o aștept 

Ii zambesc din prag și o îmbrățișez cu toată fiinta. 

Acum, dau navala și restul, vin in viteza și ma acapareaza, 

Rad și strig, plâng și tremur, scriu și beau, și uit de mine. 

Asta e momentul crunt, toate ma duc cu gândul la tine. 

Agonia, extazul și nebunia mea ești tu. 

Un chip strain cu multe cuvinte goale, un necunoscut atât de cunoscut 

Ma pierd pe mine uitandu-ma la tine, îți spun cuvinte inutile

In timp ce razi privind prin mine, ești neantul dintr-un suflet mort. 

pasiune

Am avut un moment de revelatie, moment in care totul a incremenit

Timpul s-a oprit in loc și puteam sa-i ating clipele,

Am nevoie de o doză de nebunie in viata, de pasiune mistuitoare

Care la final, ma transforma in scrum. 

Durerea e mai dulce și mai suava decât acel gram de speranta, 

Pentru care plătești mai scump, plătești cu ani și cu viata. 

Extazul și nebunia sunt ieftine, le găsesti in lucrurile banale, 

In scurgerea timpului, in săruturile furate sau in privirile doritoare. 

Însă pasiunea, pasiunea o traiesti pe culmi

În inaltul cerului sau in adancimile iadului, in inautrul tău,

Si razbate la suprafata, se cunoaşte pe buze. 

Am nevoie sa îmi curgi in vene, sa te simt in strafundurile mintii

Sa îmi imbeti simturile și sa ma lași pustiita de simțiri.

Sa vii și sa pleci, și apoi sa te întorci din nou

Sa imi iau din tine doza de exatz și nebanuita pasiune. 

singura

Nu a mai rămas nimic din poetul de odinioara 

Nici măcar umbra nu mai e a lui,

Pentru ca abia acum a înțeles ca nu exista ordine in haos, lumina in întuneric și iubire curata. 

Constientizarea a ucis parti din mine, deși sunt încă vie

Respir, ma mișc și totuși, nu mai simt viata ca pe o bucurie.

Nu am voie sa ma opresc, sunt nevoita sa continui 

Sa îmi ascund chipul sub masti colorate, sa maschez tristetea cu zambete fade

Mimez fericirea, și din poet am devenit un actor formidabil. 

ploua

Ploua iar, ploua marunt,

Ploua in eter și in adânc. 

Picături infime cad constant

Cad in suflet și se sparg. 

Ploua greu, ploua mocnit

Si ard dorinte și se sting

Ploua iar, la rasarit.

Ploua constant, lipsit de sens

In cearceafuri albe, in nopți tarzii

Peste gândurile noastre aramii. 

Ploua pe nervii mei intens.

Ploua din nou, in asfintit,

Cu stropi ce taie-n carne vie

Ploua cu sânge și pastile

Ploua si tu n-ai mai venit.