vineri, 4 iunie 2021

singura

Nu a mai rămas nimic din poetul de odinioara 
Nici măcar umbra nu mai e a lui,
Pentru ca abia acum a înțeles ca nu exista ordine in haos, lumina in întuneric și iubire curata. 
Constientizarea a ucis parti din mine, deși sunt încă vie
Respir, ma mișc și totuși, nu mai simt viata ca pe o bucurie.
Nu am voie sa ma opresc, sunt nevoita sa continui 
Sa îmi ascund chipul sub masti colorate, sa maschez tristetea cu zambete fade
Mimez fericirea, și din poet am devenit un actor formidabil. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu