Iubind un inger mort

Iubind un înger mort pe chip au început să curgă
Lacrimi amare, de sânge murdare, în șiroaie încovoiate
În timp ce buzele murmură o ca o poveste, o tristă rugă,
Despre un înger ce nu mai este.

Te rog, în rai să primești glasul lui mut,
Și să ierți păcatele ce le-a avut...
Nu-i transforma trupul în pământ
Mai lasă-l lângă mine să-i veghez sufletul sfrânt.

Iubind un înger mort, am înțeles,
Că moarte nu desparte, ci unește-n eternitate
Aruncă pământ, tu, copile, peste minte,
În țărână moartea ne unește.

Inca o data

Te rog ascultă cum ploua, ascultă pustiul
Și poate ai să înțelegi durerea și misterul
Ce zac ascunse-n mine și se zbat să iasă,
Precum un vulcan, sentimentele vor să răzbească.

Niciun lacăt nu le mai poate stăpâni,
Ridic bariere între mine și al meu suflet pustiit
Vreau să țip, dar îmi înăbuș strigătul în gol
Să urlu tot ce simt, dar acum e fără rost...

Privește cerul acoperit de stele, privește norii
Și poate ai să descoperi în ochii mei iubirea...
Plângi pentru mine cu bucăți de speranță,
Mai sărută-mă o data, să simt cum sufletu-mi vibrează!

Complicat

Azi, mintea mă doare de la atâta ploaie,
Cad aiurea și constant picături de apă dintr-un cer supărat
Om fi noi oare de vină că ne-am depărtat,
Am cauzat inundații și îngerii i-am înfuriat?
Nu e vina ta că deasupra mea plouă aberant
Așa cum, doar eu sunt vinovată că am plecat.
Am fugit și încă nu m-am oprit din alergat,
M-am rătăcit într-un labirint încurcat de emoții și vise
Și am uitat, am uitat cum e sa fiu eu fără tine,
Am uitat ușor cum să zâmbesc și să mă bucur de ploaie.
Dar azi plouă, sinistru și amuzant, am descoperit
Că mă regăsesc în fiecare picătură rece de apă...

Ucigașul de îngeri

Ma plimb cu țigarea prin Valea morții,
Ascult vântul și vreau sa țip, sa tac, sa plâng...
Simt sângele cum îmi fierbe-n vene, vreau sa ating intangibilul frânt,
Și sa înfrunt îngerul demonic ce m-a înfrânt.

Rănile mele tânjesc după vindecare, sufletul urla-n agonie
Vreau sa vad îngerul morții la picioarele mele îngenunchiat,
Sa-i smulg penele una cate una, sa guste durerea,
Sa cheme în zadar moartea ce nu mai este...

Singura pe străzile damnat la singurătate, ma plimb agale,
Am ucis vânzătorul de iluzii ce nu ma lasă să trăiesc
Or sa mi se vindece rănile în timp, și am sa învăț sa iubesc.
Ador răzbunarea dulce amară, ce ma transforma-n înger, demon și uneori ma omoară.

Iubirea unui demon

Am fost înger odată, dar rănile în sclav m-au transformat
În locul inocentei, răutatea sufletul mi-a furat,
Iubirea a dispărut pe aripi de vânt
Iar durerea ma bagă ușor, ușor în mormânt.

Tuse seacă și amară, răni adânci și prea multă durere,
Așa m-am transformat din înger în demon cu aripi arse...
Te rog Doamne, dă-mi drept la o judecată dreaptă
Și demonii pot să iubească...

Un înger cu aripi albe, inima mi-a furat
Și cu un simplu sărut îmi vindeca rănile toate.
Îmi da speranța că pot să fiu mai bună,
Că o sa pot să îndur mai ușor viata ce ma înconjoară.

Simt din nou fericirea cum mă cuprinde
Asa se încheie pledoaria unui demon ce s-a îndrăgostit,
Un înger a iubit și astfel din întuneric spre lumina a pășit.

Will you...?

If I fall, will you promise to catch me before I smash my soul?
If I get lost in the dark, will you guide me back to right path?
When my world will fall apart and I will cry alone, will you offer me your shoulder,
Will you stay and listen or you will walk away without looking back?
Can you be my friend forever, to hold my hand when the light is out?
There will be times when I will push you away, will you leave or just smile and stay?
Will your eyes will talk to me, when the quiet will settle above the broken hearts?
I can't promise you forever, but neither you, so maybe we will be separated
But I will always try to come back to you in every way.
So, will you remember me when I will be gone?

Ploaia

Plutește-n aer mirosul cald de ploaie

Cerul se joacă-n nuanțe de albastru spre gri,

Adie vântul revigorat de primăvară...

Când renasc floriile multicolore la viață. 

Stai lângă mine să vezi verdele crud,  

Când firul ierbii începe să răsară.

Se luminează cerul brăzdat de fulgere amenințătoare

Iar tunetele înăbușă plânsetele de vioară. 

Plouă cu lacrimi mărunte, plouă cu vise frânte
Ascultă cum pică din cer un ropot de lacrimi sfinte
Nu blestema ploaia, nu are nicio vină
Adu-ți aminte de mine, când plouă în neștire. 

Dependenta

Mi-e sete de privirea ta, sa ma pierd și să mă regăsesc în întunericul din ea,

Să mă afund în vocea ta, când îți sorb fiecare vocală, fără pic de pauză.

Sunt dependentă de falsa fericirea pe care mi-o furnizezi
Asemeni unui drogat îmi aștept în fiecare zi doza de speranță...

Și de fiecare data vreau mai mult, și mai mult, 

Și tot eu sunt cea care rămâne fără nimic, goală asemeni unui pom în plină toamnă...

Vreau supradoza de iubire, am aflat că din asta nu se moare, nu încă, 

Dar totuși, te temi să îmi alimentezi dependența, îmi dai cu porția, 

Și nu rareori, am fost până în iad și înapoi doar pentru că te-am dorit. 

Sunt dependentă de tine, intru în sevraj când nu ești lângă mine

Rad isteric și plâng pe interior, sunt în agonie, dacă nu chiar mai rău,

Fii bun, și dă-mi măcar un cuvânt, când vine noaptea să-mi tina de urât!

Thursday mood

Aud șoapte în culori violete,

Văd imagini din trecut înalte și acute

Zboară pescăruși peste lacuri înnegrite

Azi ploua în suflet cu vise nesfârșite...

Simt fiori reci în miez de vară, 

Fumul gros de țigară îmi inundă nările

Adie un vânt prea cald pentru primăvară

Se deschid răni ce păreau vindecate. 

Plâng cu lacrimi de mărgăritare

Soarele dispare-n orizontul îndepărtat

Caut chipul adorat în mulțimea de lalele

Tăcuți ne afundăm în regrete...

Muza mea

Ce e poezia fără o muză?
Nu e operă de artă fără iubire,
Sunt doar cuvinte aruncate pe hârtie.
Trebuie să-ți lași inima să simtă
Ca sa poți scrie despre sentimente.
Azi, muza mea e prea departe ca o pot atinge
Dar, prin poezie, amintirea ei e atât de vie,
Iar cele mai întunecate ore au pete de culoare culoare.
Mi-e dor de ea atât de tare, încât aș putea traversa oceane
Doar pentru o sărutare.
Aș muta munții din loc, dacă mi-ar cere,
Să o pot ține o clipa în brațele mele.
Însă, astăzi, ea îmi ceri imposibilul,
Să scriu o poezie fără urmă de tristețe
Să creez un paradis din nimicul ce mă înconjoară,
Și pentru ea lupt să modelez din cuvinte
Forme de iubire.

Prima zi de primavara

În nebunia mea delirantă, mă bucur de ploaia din prima zi a lui Martie,
Picături reci și mărunte, sub care visez că te sărut lacom
Iar tu zâmbești și îmi spui "mai vreau" fără ezitare.
Te strâng în brațe de parca ar fi ultima dată,
Când ploaia cade peste chipurile calde, îți mângâi obrazul rece
De parcă nu ar mai exista mâine.
Sub norii cenușii și grei, îți privesc încă odată ochii căprui
Mi-e dor să mă scufund în ei, și să simt timpul cum trece...
Azi nu vor cădea lacrimi, ci doar stropi de ploaie rece
Pentru că e prima zi de primăvară în care simt ca ești cu mine,
E ziua în care nu vreau să mă trezesc din a mea reverie.