Te rog ascultă cum ploua, ascultă pustiul
Și poate ai să înțelegi durerea și misterul
Ce zac ascunse-n mine și se zbat să iasă,
Precum un vulcan, sentimentele vor să răzbească.
Niciun lacăt nu le mai poate stăpâni,
Ridic bariere între mine și al meu suflet pustiit
Vreau să țip, dar îmi înăbuș strigătul în gol
Să urlu tot ce simt, dar acum e fără rost...
Privește cerul acoperit de stele, privește norii
Și poate ai să descoperi în ochii mei iubirea...
Plângi pentru mine cu bucăți de speranță,
Mai sărută-mă o data, să simt cum sufletu-mi vibrează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu