În nebunia mea delirantă, mă bucur de ploaia din prima zi a lui Martie,
Picături reci și mărunte, sub care visez că te sărut lacom
Iar tu zâmbești și îmi spui "mai vreau" fără ezitare.
Te strâng în brațe de parca ar fi ultima dată,
Când ploaia cade peste chipurile calde, îți mângâi obrazul rece
De parcă nu ar mai exista mâine.
Sub norii cenușii și grei, îți privesc încă odată ochii căprui
Mi-e dor să mă scufund în ei, și să simt timpul cum trece...
Azi nu vor cădea lacrimi, ci doar stropi de ploaie rece
Pentru că e prima zi de primăvară în care simt ca ești cu mine,
E ziua în care nu vreau să mă trezesc din a mea reverie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu