Complicat

Azi, mintea mă doare de la atâta ploaie,
Cad aiurea și constant picături de apă dintr-un cer supărat
Om fi noi oare de vină că ne-am depărtat,
Am cauzat inundații și îngerii i-am înfuriat?
Nu e vina ta că deasupra mea plouă aberant
Așa cum, doar eu sunt vinovată că am plecat.
Am fugit și încă nu m-am oprit din alergat,
M-am rătăcit într-un labirint încurcat de emoții și vise
Și am uitat, am uitat cum e sa fiu eu fără tine,
Am uitat ușor cum să zâmbesc și să mă bucur de ploaie.
Dar azi plouă, sinistru și amuzant, am descoperit
Că mă regăsesc în fiecare picătură rece de apă...