Ma plimb cu țigarea prin Valea morții,
Ascult vântul și vreau sa țip, sa tac, sa plâng...
Simt sângele cum îmi fierbe-n vene, vreau sa ating intangibilul frânt,
Și sa înfrunt îngerul demonic ce m-a înfrânt.
Rănile mele tânjesc după vindecare, sufletul urla-n agonie
Vreau sa vad îngerul morții la picioarele mele îngenunchiat,
Sa-i smulg penele una cate una, sa guste durerea,
Sa cheme în zadar moartea ce nu mai este...
Singura pe străzile damnat la singurătate, ma plimb agale,
Am ucis vânzătorul de iluzii ce nu ma lasă să trăiesc
Or sa mi se vindece rănile în timp, și am sa învăț sa iubesc.
Ador răzbunarea dulce amară, ce ma transforma-n înger, demon și uneori ma omoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu