Trebuie sa zbor

De s-ar deschide pământul să mă înghită, aș fi cea mai fericită. M-aș duce bucuroasă în iad, fără niciun regret... Am sufletul prea obosit, prea bătrân și prea singur ca sa mai continui să lupt, vreau liniștea pe care o merita orice suflet chinuit.
Simt că se apropie cu pași mici, dar siguri, îi simt chemarea azi mai mult ca oricând. Gândurile se înghesuie în mintea mea și îmi torturează ființă, iar melancolia mă apasă și ultima mea lupta o voi duce să mă autodistrug... Nu voi mai lasă pe nimeni să mă chinuie, să mă calce în picioare sau să-mi ia tot. De azi sunt decisă să fac asta singură, să-mi trimit sufletul acolo unde îi e locul...
Însă tu nu meriți să te părăsesc. Mi-ai redat zâmbetul și m-ai transformi într-o persoană mai bună, pentru că ai încredere în mine, pentru că vezi dincolo de egoismul și răutatea mea. Dar cum ne despart atâtea lucruri pământești, atunci când voi fi departe de toate locurile astea, mă voi întoarce la tine și nu te voi mai părăsi. Asa ca lasă-mă să zbor, să pot să mă întorc la tine.

Copil frumos

Pe zi ce trece, tot mai tare ma frământă
Chipul tău, cald, zâmbitor, cu ochi căprui,
În care mă regăsesc, mereu eu, niciodată la fel
Întotdeauna mai bună, mai iubitoare, mai protectivă....

Nu mă recunosc când sunt lângă tine
Gesturile mele alta dată grăbite, acum sunt în reluare
Ori de câte ori te ating, simt fiori pe șira spinării....
Vreau să te simt, să te cuprind, să gust fiecare clipă cu tine.

Ori de câte ori pleci, iei cu tine bucăți din mine,
Și când te întorci îmi aduci mai mult decât ți-am dat,
Cu ochii tăi căprui și zâmbet inocent,
M-ai vrăjit în așa fel încât să nu pot să respir fără tine...

Ce ești oare, înger, demon, vrăjitoare?
Chipul tău angelic de copil mă înfioară,
Și visez la tine în fiecare zi, în fiecare seară
Cum te țin în brațe până când totul în jur dispare
Și ne înecăm împreună în eternitate.

Vorbeste cu ploaia...

Roagă ploaia să mai cadă
Încă o data peste mine,
Să mă mângâie, să mă învăluie
Într-o altă lume...

Spune-i ploi să nu stea
Ori de câte ori sunt în mijlocul ei,
Să-și verse lacrimile peste mine
Așa te pot simți pe tine.

Plânge-te norilor, să se reverse,
De azi, numai deasupra mea,
Doar asa mai pot stinge dorul
Lăsat de amintirea ta.

Vorbește cu cerul să adune norii
Spun-i vântului să se joace-n părul meu
Vorbește cu stropii să mă înece
Să cadă ploaia peste sufletul meu.

Iubire

M-am lăsat pradă amăgirilor, viselor, iluziilor
Încet m-am scufundat într-un ocean de regrete,
M-am mințit în fiecare zi că iubesc, până când
Ai apărut tu și mi-ai arătat ce înseamnă cu adevarat iubirea.
Refuz și acum să cred că nu am iubit, poate am făcut-o diferit,
Dar pe tine în mod clar te iubesc la un alt nivel de percepție...
Ai acel ceva care mă face să vin mereu la tine,
Să nu pot sa respir când ochii tăi mă privesc cu atâta iubire.
Nu e iubirea aia pe care am simțit-o ani la rând cu alți oameni,
Simt că e ceva dincolo de orice limită, care crește în fiecare zi,
Mă schimbă, mă transformă, mă face să devin eu.
Dar am momente egoiste, în care știu că îți cer prea mult,
Te-aș ține lângă mine pentru eternitate, te-aș ocroti în fiecare zi și noapte,
Ți-aș săruta buzele, ochii, fruntea și nasul și te-aș strânge în brate ori de câte ori ai fii tristă.
Mi-e dor în fiecare zi, să te am aproape, mi-e dor... atât de dor...
Nu vreau să mă iubești, vreau doar să stai lângă mine să mă ții în brațe!