Pe zi ce trece, tot mai tare ma frământă
Chipul tău, cald, zâmbitor, cu ochi căprui,
În care mă regăsesc, mereu eu, niciodată la fel
Întotdeauna mai bună, mai iubitoare, mai protectivă....
Nu mă recunosc când sunt lângă tine
Gesturile mele alta dată grăbite, acum sunt în reluare
Ori de câte ori te ating, simt fiori pe șira spinării....
Vreau să te simt, să te cuprind, să gust fiecare clipă cu tine.
Ori de câte ori pleci, iei cu tine bucăți din mine,
Și când te întorci îmi aduci mai mult decât ți-am dat,
Cu ochii tăi căprui și zâmbet inocent,
M-ai vrăjit în așa fel încât să nu pot să respir fără tine...
Ce ești oare, înger, demon, vrăjitoare?
Chipul tău angelic de copil mă înfioară,
Și visez la tine în fiecare zi, în fiecare seară
Cum te țin în brațe până când totul în jur dispare
Și ne înecăm împreună în eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu