nimic

​Chipul din oglindă mă privește cu ochi goi și zâmbet sfărâmat, 

Încerc în zadar să o fac să-mi spună ce îi apasă sufletul înfrigurat

Căci ea nu vrea să-mi mai vorbească, pare o stană de piatră,

Frumoasă, dar rece și îndurerată.

Pe buze stau cuvinte nespuse, regrete și urme de sărutări dintr-un trecut îndepărtat

O privesc sperând să văd în ochii aia verzi o urmă de speranță, 

Însă tot ce găsesc ascuns în ei sunt doar durere și amărăciune,

Lacrimi ce s-au transformat în diamant și s-au pietrificat.

Cine e fata din oglinda cu sufletul sfărâmat?

Aș vrea să-mi ating obrazul palid să-i spun că totul va fi bine,

Dar degetele se lovesc metalic de sticla rece și atunci încep să realizez, 

Chipul străin cu ochi verzi și goi îmi aparține și mă prăbușesc pe podeaua rece așteptând nimicul….

Durere

​într-un colț al minții sta la pândă durerea

Abia așteaptă să-și înfigă colții în sufletul meu,

Și o simt cum mușcă, străpunge pielea și pătrunde în vene…

Azi, îngerul morții m-a vizitat zâmbind.

Durerea mă apasă, grea, tăcută, epuizantă,

Mă izolez de lume asta banală, caut un refugiu,

Iar la fundul sticlei de jack găsesc o alinare efemeră, ca o fantasmă.

Și-a desfăcut aripile și m-a privit naiv.

Liniște totală, până și lacrimile cad în tăcere

Singurătatea se cască ca un hău înaintea mea,

Și mă afund prea tare într-un abis amestecat cu iluzii sfărâmate.

L-am luat de mână și ne-am cufundat în vis!

Rămâi

​Te rog rămâi fără să mă rănești, iar de nu poți, 

Uită toate nopțile în care am vrut să fi ce nu ești.

Lasă-mi lacrimi dulci-amare pe obrajii acum triști

Să-mi țină de urât în nopțile ce vor veni.

Te-aș fi rugat să mai rămâi, dar la ce bun,

Ce sens aveau cuvintele când tu nu ai simțit emoțiile?

Am vrut paradisul ce-l promiteau brațele tale,

Încât nu am realizat că mă scufund într-un abis…

Mi-am imaginat că-n Iad arde neîncetat, un foc mocnit

Și că diavolii dansează într-un dans fără sfârșit.

Însă acum, Iadul pentru mine, este rece și pustiu,

Iar pe zi ce trece devine și mai cenușiu.

Ți-aș spune să mai stai o clipă, să-mi simți inima cum bate

Dar nu cred că ai înțelege ca pulsează frenetic doar lângă tine…

Așa că, poate e mai bine, să cobor în Iadul meu, 

Unde toți îngerii au ochii căprui!

Același beat

​Scufundă-te în mine, când toamna vine

Ca să pot să mă încălzesc cu iubire 

Și să simt cum trăiesc prin tine în nopțile reci. 

Sărută-mă cu pasiune, când vântul urlă,

Că să auzi în ureche bătăile inimii mele

Și să simți pe buze fericirea în zilele pline.

Cuprinde-mă în brațe până rămân fără suflare, 

Să mă înec în tine, ca apoi sa revin la viață

Trăind amândoi același beat chiar și dincolo de moarte!

Îmbrățișare

​Vreau să îmi ascund ochii la pieptul tău, să plâng înăbușit

Până când durerea dispare și să nu întrebi nimic…

Nu am nimic de oferit, doar lacrimile să le prinzi în palme

Calde, amare și puțin sărate, cu atât am mai rămas.

As putea să-ți dau o sărutare de nu mă uita, când pleci să o porți pe piele în nopțile reci, 

Și aș mai putea să-ți prind mâna într-a mea să simți că aparți cuiva.

Aș vrea să ma lași să-mi înec visele în tine până mâine și în toate nopțile ce vor urma

Și apoi ți le voi da ție să vezi cum arată lumea în culorile iubirii.

Nu am comori, ofrande sau hrană pentru ego de oferit, sunt săraca-n cuvinte

Cu sufletul timid și zdrențuit, îți pot oferi praf de stele din care să clădești castele,

Să pictezi cu degetul pe cer luna-n miezul zilei, să zbori nebun până la soare

Cu aripi albe, sclipitoare, te-aș strânge la piept în plina iarnă.

Asta e tot ce mai pot da la schimb pe o îmbrățișare!

iluzii

​Merg boem spre casă, îmi arunc picioarele în timp ce mă gândesc la tine,

Pare că valsez printre frunze și pe chip mi s-a întipărit un un zâmbet naiv.

Mă gândesc la ochii tăi, la mâinile tale și îmi imaginez că ne plimbam împreună

Un dans leneș, suav ne pierdem printre străzile pline oameni.

Vântul se joacă-n părul meu răvâșindu-mi aspectul, precum un copil

Aș vrea să mă prind de gâtul tău, să te cuprind în brațe și să ne rotim până amețim

Îmbătați de șoapte, în ninsoarea de frunze arămii, aș sta acolo o viață

Să-ți aud inima cum bate, când te sărut cu dor nebun și multă naivitate.

zei

​​Atunci când mâinile noastre s-au împreunat

Am simțit ca încep din nou sa trăiesc.

Inima ta bătea frenetic sub degetele mele

Fiorii m-au cuprins in brațele tale și vibram nebun și colorat.

Timid, m-am lăsat învăluită de pasiune,

Ti-am pătruns in vene sa fiu parte din tine

Si când ai privit in ochii mei totul in jur a tăcut

Ne-am transformat in șoapte si ne-am contopit in noapte.

Privirea mea oglindea tot ce nu puteam sa spun

Si ma lăsăm purtata in adâncul tău ca-ntr-un labirint,

Langa mine simțeai ca poți sa te înalți si sa cobori

Sa sfidezi legile gravitației, sa dărâmi barierele,

Baby, împreună putem fi zei pe culmile iubirii!

Dacă m-aș îndrăgosti

​Dacă m-aș îndrăgosti de modul tău de a zâmbi,

Mi-e teamă ca am să fiu mereu cu capul în nori

Și voi începe să zâmbesc și eu gândindu-mă la zâmbetul tău!

Dacă m-aș îndrăgosti de ochii aia pătrunzători

Oare am să încep să visez din nou în culori?

Voi reuși să ajung până la stele căutând nebun lumina ochilor tăi!

Dacă m-aș îndrăgosti de căldura mâinilor tale, 

Oare ar putea topi gheața din jurul inimii mele?

Și vei vedea fragilitatea pulsând frenetic sub atingerea mâinilor tale!

Dar dacă m-am îndrăgostit deja de mâinile tale, de gesturile grăbite și zâmbetul cald, 

Pentru că ori de câte ori îmi vine-n minte chipul tău zâmbesc,

Mă împiedic și mă fâstâcesc, aprind stele-n miez de noapte 

Să te aducă mai aproape!

daca ramai

​daca ma indragostesc de ochii tai si apoi, vor deveni verzi si goi?

Nu vreau sa ma indragostesc, caci nu vreau sa dispari in neant,

Am obosit si imi e sete de sarut, dar nu pot sa te las in inima mea

Mi-e teama ca o vei devasta!

Daca am sa devin dependenta de atingere ta si apoi, se va pierde in noaptea grea?

Nu vreau sa te caut in patul rece, caci, babe, am facut asta deja,

Iar locul ala gol mi-a provocat fiori, si nu mai pot sa indur inca o absenta

Desi imi e greu sa adorm in lipsa ta!

Daca am sa tanjesc dupa imbratisarea ta si apoi, se va raci si ea?

Nu mai am nimic de oferit, toti au luat parti din mine si au plecat,

Dar daca ramai cu mine, te voi invalui in pasiune si te voi acoperi cu iubire

Voi fi toata doar a ta!

am obosit

​Te-am pierdut din nou, printre roiuri de fluturi

Ce te cuprind în zborul lor nebun, multicolor,

Te ademenesc cu esențe dulci ca mierea

Și pe mine mă arunci în abisul de uitare. 

Privesc din depărtare, și molii roiesc în jurul meu, 

Îmi ciupesc sufletul, fărâmă cu fărâma mă omoară

Și-mi întunecă mintea, privirea mi-o otrăvesc, 

Trebuie să fug departe de acest carnagiu sufletesc!

Renunț la tot, renunț la tine, am obosit să te mai rog

Să-ți întorci privirea, să mă săruți, să te cuprind.

Nu te mai întoarce, nu mă mai pot umili

Vreau să mă desprind de tine, să mă întorc în pământ!

secetă

​E secetă-n viață și tornadă în inimi, 

Mor păsările-n zbor, se prăpădesc pe pământ

Precum se spulberă iubirile de-o vară, 

Agonizând fără cuvânt.

Se descompun cadavre printre frunze,

Mor toate încet și nepăsător…

Iar sufletele stinghere se afundă

Într-un abis răsunător!

Acum, mișună viermii și se înfruptă

Din dragostea ce ți-o port adânc,

Și vor cădea din cer torenți

Să purifice inimile ce plâng!

suflet fragil

Azi operez pe cord deschis,

Îmi deschid sufletul, îl disec,

Caut o cale să te scot din el

Căci durerea m-a epuizat. 

Am deschis cutia toracica 

Și, cu finețe crestez în carne vie, 

Rup fâșii, dar tu ești tot acolo

Îngrop senzații și iluzii, dar tot doare. 

Înlocuiesc bucăți de suflet cu nopți pierdute

Îl înec în alcool să fie cât mai amorțit

Și simt cum devine impenetrabil și dur,

Așa ucid încet umanitatea din mine. 

Închid operatia, totul s-a sfârșit, 

Ești încă prezent, pe cât ești de absent

Acum realizez, ca ești parte din mine, 

Dacă ma ucid pe mine, te ucid pe tine

Și cum as putea sa trăiesc știind că am ucis ființa pe care o iubesc?

empire state of mind

​Inevitabil ne-a lovit sfarsitul, 

Am stationat prea mult pe timp furat

Si acum e momentul sa nu ne mai spunem

Pe curand….

Am inteles si te-am iertat, 

Nu ne-am iubit asa cum am crezut noi

Dar nu e nimic grav, te rog incerca

Sa ma uiti.

E momentul sa rupem legatura, 

Sa ne blocam toate caile de accees

Pentru ca nu vreau vreodata sa simti durerea

Ce o resimt cand nu mai esti!

Iti dau block in mintea mea, 

Te-am inchis pentru totdeauna in suflet

Si te port impregnat pe corp pana la sfarsitul

Zilelor…

Într-o zi

Îmi aprind țigara într-o casă goală, tu fumezi în altă parte

Și știu că te gândești din când în când la mine, când alte brațe te cuprind.

Pe mine ma doare absența, pe tine te chinuie amintirea 

Și amândoi suferim, separați și goi…

Ai ales cu mintea, ai ascultat rațiunea și nu ai auzit inima

A mea plânge după tine și se stinge când săruți alte buze.

Acum, când amintirea ochilor mei s-a estompat, 

Inima ta mai bate la fel când o privești pe ea? 

Într-o zi vei avea curajul să-ți lași sufletul să te îndrume

Și atunci pașii te vor purta înapoi la mine.

Într-o zi vom zâmbi amândoi, și nu ai să ai pleci

Căci doar împreuna suntem compleți.

your soul

​My heart broke in so many pieces

Like a glass smashed in milion parts

We were the best together, friends and lovers

And now we’re lost without reason.

We used to laugh, to tease and talk

Remember the nights we’ve lost together?

But I’m falling apart, torn up inside 

Enduring the silent that lay between us.

I miss the late conversations and all the little things

That I trade for a night of pleasure…

I turned your smile into silent and my heart to stone

Cuz I wanted your love and soul.

film prost

​Când m-ai prins de mână am crezut că e un vis,

Te-am sărutat nebun și eram deja în paradis!

Voiam să rămâi, să continui să visez la noi, 

Dar tu ai fugit, și ai luat cu tine părți din mine.

Ca într-un film vechi, împiedicați și inocenți,

Cu buze moi și mâini tremurânde ne-am apropiat

Și am sperat, ca un copil, că tu îmi ești happy-end.

Dar te-ai speriat și ai plecat fără niciun cuvant.

Într-o alta viață, noi doi ne-am fi trezit la amiază

Și am fi râs, ne-am fi jucat, ne-am fi ținut de mână.

Aș fi rămas cu tine până la sfârșitul lumii și după, 

Pentru că sufletele noastre doar împreună radiază.

de dorul tau

​De dorul tau as aprinde oceane si as scrie pe soare

Cuvintele pe care nu ti le-am spus cand ai plecat…

Suntem defecti amandoi si totusi atat de perfecti

Cand ne privim inofensiv, dar cu pasiune.

De dorul ochilor caprui as stinge stelele din cer

Si as picta soaptele-n culori sa ramai.

Luptam constant, ne batem in orgolii

Dar daca am lasa garda jos ne-am iubi pana la sfarsitul lumii?

Si totusi, dorul de tine imi ineaca inima-n lacrimi

Si de ar fi sa vii pentru tine as gasi Atlantida.

Lasa-ma sa vad dincolo de cuvinte, sa privesc in inima ta

Si asa ai sa descoperi ca tu esti ascuns in a mea.

Parte din mine

Oricât de departe aș pleca, nu pot fugi de tine

Îmi ești prezent în orice gând, atât de viu, atât de tu

Încât ai ajuns parte din mine. 

Am rupt bucăți de suflet sa te uit, te-am exilat departe

Dar tu ești ploaie și îmi ești vânt, raza mea de soare într-o lume gri

De tine moartea nici nu m-ar despărți. 

De câte ori rătăcesc prin viață, pașii ma poartă în spre tine

Tu ești busola mea, dorință și iubire, nebunie, extaz și agonie

Cea mai frumoasă parte din mine! 

ninge

Cad fulgii de zăpadă, lacrimile îngerilor dintr-un cer înghețat,

Și se aștern peste sufletele triste, peste tot ce ne-am promis și am uitat.

Vin să ne bandajeze inimile avariate, să redea zâmbete și speranțe. 

Plâng îngerii și noi suntem de vină că i-am întristat,

Ne-am tot jucat până când povestea s-a complicat...

Și unul din noi a ieșit cu sufletul șifonat, iar celălalt e debusolat.

Ninge nebunesc și poate a venit momentul să te părăsesc, 

Fără cuvinte inutile, hai să lăsăm tăcerea să se așeze între noi.

Azi plec, cu fulgii mari curgând pe obraz, și tu rămâi într-un alt paradis. 

divizare

Divizată la doi, ca într-un acord perfect,

Jumătate îți dau ție, să mă ridici la pătrat, 

Și să întregești minusurile din ecuația inimii mele.

Cealaltă jumătate rămâne o necunoscută

Care se împarte în mai multe părți inegale

Și a cărei rezolvare este un sistem vectorial celebral. 

amândoi

Am sufletul frânt în două părți atât de diferite,

Una mă ridică și apoi ma ucide, cealaltă pur și simplu mă respinge... 

Când ochii aia verzi mă hipnotizează, alții întunecați mă diseaca,

Și mă împart în două femei diferite, una care te venerează, alta care te ucide.

Vorbesc ambele părți între ele, și as vrea să înceteze, 

Căci eu devin duală, alerg înspre tine, când el mă omoară

Iar tu, tu mă ucizi cu pasiune și răceală.

Și amândoi luați părți din mine, și rămân goală și pustiita, cu inima-n bucăți. 

fără suflet

Am obosit să mă tot prefac, să zâmbesc fad. 

Când în suflet îmi bate vântul și nimicul ma cuprinde

Îmi învaluie ființa și rămân o carcasă goală,

Cu o frumusețe rece, și un zâmbet stricat....

În ochi mi se citește goliciunea, dar nimeni nu privește acolo, 

E mai simplu să pretinzi, decât sa accepți un suflet sfărâmat. 

Și mă întreb, dacă mâine dispar, oare vei observa?

Aș vrea să mă evapor, ca și cum nu am existat,

Pentru că e inuman să traiești când sufletul ți-e mort! 

Lacrimi de foc

Am plâns în mine până când lacrimile s-au făcut scrum

Și în adânc sunt plină de funingine și dor,

Parcă mi se strânge stomacul, se face ghem

Ori de câte ori te chem în gând...

Inima-mi bubuie, plină de tine și de jale

Amenință să-mi transforme coastele-n cioburi, 

Iar degetele caută frenetic tastele corecte

Să-ți transmită înapoi tăcere.

Urmăresc absent peisajele cum se schimbă

În timp ce creierul zace îmbătat de iluzii. 

Și, iar las lacrimile să ardă în mine, până dispar

Și nu mai rămâne nicio urmă de tine. 

singura

Tot ce am avut a fost o amăgire, o iluzie frumos ambalată,

Cu poleială din frimituri de cuvinte și vise

Legate cu promisiuni deșarte... 

Am decăzut din clipa în care te-am crezut, 

Și m-am lăsat prins într-un vârtej de clipe furate

Am tânjit amarnic, tăcut, după bucăți din tine

După frânturi de buze și de piele ce nu aveau sa fie... 

Am căzut adânc în ochii tăi reci și goi

Și m-am lăsat furată de o Morgana, ce avea să ducă departe

Fără resentimente, fără apă sau hrană

Doar că să te văd o dată.

Acum e doar tăcere, ruinele cuvintelor ce taie-n carne vie

Și coșmaruri ce se întorc să mă bântuie cu cearcăne enorme, 

Sunt singura și sunt pustie, iar ceasul nu mai știe 

Să-mi arate drum până la tine. 

zbor

Întunericul coboară peste inimile amorțite

Și poveștile se transformă-n scrum. 

Am uitat țigară aprinsă de când tot aștept 

Să prind aripi și zbor. 

Răsar stelele, pistruii pe cer, să lumineze

Nopțile reci și pline de îndoieli. 

Cafeaua s-a răcit în cană și încă aștept 

Un semn să plec spre cer. 

Aș vrea să zbor până dincolo de nori

Să-mi simt sufletul cum se deschide. 

Să las lacrimile să cadă precum fulgii de zăpadă, 

Dar cred ca diavolii nu pot sa zboare.. 

înapoi la noi

Aș vrea să îți găsești drumul înapoi spre mine, 

Pentru că eu m-am blocat și nu știu să mai vin către tine, 

Și, aș vrea să îți spun că mi-e dor, tresar la fiecare apel, 

Tot mai sper, tot mai aștept un semn că îți lipsesc... 

As vrea să privești în adâncul tău, să vezi dacă mă găsești, 

Simt că simți la fel ca mine, și te temi că o să mă pierzi, 

Dar nu, eu te aștept aici, timid, cu același dor nebun, 

Să îți găsești drumul către mine, sa te întorci la noi. 

Să mă ascund în tine

Ți-am scris frenetic, cu nebunie și pasiune,

Ți-am arătat bucăți din mine, fără măști

Însă, m-ai lăsat singură să înfrunt întreaga lume

În timp ce tu te ascunzi printre stele.

 

Am obosit și dorul mă epuizează, 

Așa că voi da foc cuvintelor ce ne leagă

Și, pe aripi de vânt, am să-ți trimit cenușa

Că în nopțile reci de mine să-ți amintescă. 

Îți voi trimite înapoi și toate promisiunile deșarte, 

Și toate nopțile în care îmi bântuiai visele. 

Să-mi dai reply, căci am nevoie, ca inima să-mi bată iară, 

În pieptul meu, și nu în mâinile tale! 

De azi nu ne mai chemăm la ore fixe, 

Și nici nu mai aștept ninsoarea să cadă. 

Vreau doar să mă lași să mă ascund în tine

Să plâng acolo până când toate or să dispară! 

vreau

Azi te vreau, și te vreau intens, 

Vreau să te simt cu toată ființa

Am obosit să mă tot mint. 

Jucăm un joc periculos se pare, 

Din care nici eu, nici tu nu aveam scapare

Și tot sufletul mă doare. 

Nu mai tasta, vino să te cuprind

Tot ce îmi scrii am nevoie să simt, 

Vreau să îți ating sufletul și fiorii să-i simt. 

Îmi lipsești

Oare mă crezi dacă îți spun că mi-e dor

Că îți simt lipsa deși nu îți cunosc prezența?

Sunt momente în care cred că am înnebunit

Tânjesc absurd după un vis de neatins.

Oare cum ar fi să te pot atinge într-o zi? 

Să-ți simt mâna peste mâna mea, pielea ta de caramea, 

Doar atunci aș crede că exiști, și nu trăiești în mintea mea

Dar până atunci, rămâi un vis, frumos și de neatins.

M-ai crede oare dacă ți-aș spune că îmi lipsești? 

real

Când noaptea se lasă te simt aproape,

Cuvintele tale îmi mângâie sufletul solitar

Tastăm frenetic vise și dorințe, dar totul în zadar. 

Ne amețim și ne amăgim cu iluzii deșarte

În timp ce între noi ridicăm ziduri înalte, 

Și ne forțăm sufletele să îndure chinurile halucinante. 

Și ne oprim, doar ca să reluăm același gând nebun, 

Noapte după noapte visez cu ochii în tavan

Cum ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei într-o altă realitate.