Că îți simt lipsa deși nu îți cunosc prezența?
Sunt momente în care cred că am înnebunit
Tânjesc absurd după un vis de neatins.
Oare cum ar fi să te pot atinge într-o zi?
Să-ți simt mâna peste mâna mea, pielea ta de caramea,
Doar atunci aș crede că exiști, și nu trăiești în mintea mea
Dar până atunci, rămâi un vis, frumos și de neatins.
M-ai crede oare dacă ți-aș spune că îmi lipsești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu