Îmi deschid sufletul, îl disec,
Caut o cale să te scot din el
Căci durerea m-a epuizat.
Am deschis cutia toracica
Și, cu finețe crestez în carne vie,
Rup fâșii, dar tu ești tot acolo
Îngrop senzații și iluzii, dar tot doare.
Înlocuiesc bucăți de suflet cu nopți pierdute
Îl înec în alcool să fie cât mai amorțit
Și simt cum devine impenetrabil și dur,
Așa ucid încet umanitatea din mine.
Închid operatia, totul s-a sfârșit,
Ești încă prezent, pe cât ești de absent
Acum realizez, ca ești parte din mine,
Dacă ma ucid pe mine, te ucid pe tine
Și cum as putea sa trăiesc știind că am ucis ființa pe care o iubesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu