E secetă-n viață și tornadă în inimi,
Mor păsările-n zbor, se prăpădesc pe pământ
Precum se spulberă iubirile de-o vară,
Agonizând fără cuvânt.
Se descompun cadavre printre frunze,
Mor toate încet și nepăsător…
Iar sufletele stinghere se afundă
Într-un abis răsunător!
Acum, mișună viermii și se înfruptă
Din dragostea ce ți-o port adânc,
Și vor cădea din cer torenți
Să purifice inimile ce plâng!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu