Merg boem spre casă, îmi arunc picioarele în timp ce mă gândesc la tine,
Pare că valsez printre frunze și pe chip mi s-a întipărit un un zâmbet naiv.
Mă gândesc la ochii tăi, la mâinile tale și îmi imaginez că ne plimbam împreună
Un dans leneș, suav ne pierdem printre străzile pline oameni.
Vântul se joacă-n părul meu răvâșindu-mi aspectul, precum un copil
Aș vrea să mă prind de gâtul tău, să te cuprind în brațe și să ne rotim până amețim
Îmbătați de șoapte, în ninsoarea de frunze arămii, aș sta acolo o viață
Să-ți aud inima cum bate, când te sărut cu dor nebun și multă naivitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu