Cu poleială din frimituri de cuvinte și vise
Legate cu promisiuni deșarte...
Am decăzut din clipa în care te-am crezut,
Și m-am lăsat prins într-un vârtej de clipe furate
Am tânjit amarnic, tăcut, după bucăți din tine
După frânturi de buze și de piele ce nu aveau sa fie...
Am căzut adânc în ochii tăi reci și goi
Și m-am lăsat furată de o Morgana, ce avea să ducă departe
Fără resentimente, fără apă sau hrană
Doar că să te văd o dată.
Acum e doar tăcere, ruinele cuvintelor ce taie-n carne vie
Și coșmaruri ce se întorc să mă bântuie cu cearcăne enorme,
Sunt singura și sunt pustie, iar ceasul nu mai știe
Să-mi arate drum până la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu