Soarele si Luna

E o dimineață răcoroasă în care aștrii se întâlnesc,
Luna palidă privește cum soarele de toamna străpunge cerul
Sunt asemeni nouă, aproape și totuși atât de departe.
Se privesc, dar nu își vorbesc, își șoptesc cuvinte calde,
Dar nu se întâlnesc, el strălucește atât de tare ca uneori nu îl poți privi,
Iar ea palidă și tristă se ascunde-n noapte printre stele.
Te privesc cum dormi lângă mine, îți mângâi obrazul fin,
Trebuie să te trezești, să mergi să strălucești pe cerul înnorat, 

Să te joci cu razele calde în părul meu, să te ascunzi râzând printre nori. 

Iar când trebuie să mergi la culcare, alunecă ușor în patul meu, 

Am să-ți veghez fiecare mișcare, cu raze palide să te ating,

Doar așa putem fi aproape, în fiecare noapte, în fiecare zi. 

Katherina Andreescu