Gânduri de toamnă

Cade ploaia rece fără urmă de regret peste chipurile triste,

Orașul devine mohorât, plin de umbrele deschise

Iar norii se abat asupra noastră suparăți și cenușii. 

Nu te întrista de ploaie, o sa faci riduri dacă stai încruntat, 

Hai să-ți arat frumusețea zilelor de toamnă plumburii...

Privește frunzele ce se leagănă în bătaia vântului de seară, 

Gândește-te la un dans lasciv, un corp ce se unduiește agale. 

Admiră picăturile de ploaie ce se preling pe geamurile aburite, 

Pot fi lacrimile de bucurie ale unei fete ce își astâmpără dorul în bratele lui.

Nu ești încă pe deplin convins de frumusețea peisajului?

Oamenii grăbiți prin ploaie sunt asemenea furnicilor din zilele de vară, 

Grăbiți să găsească un loc, o plăcere, poate chiar o nouă iubire.

Știu, frigul te întristează, lasă-mă să încerc să te fac să zâmbești
Gândește-te la mine ori de câte ori simți vântul că te îngheață,
Imaginează-ți că te prind în brațe și încerc din răsputeri să te încălzesc...
Îți e mai bine? Nu pot sa fac din toamna primăvară, dar aș vrea să-ți ofer
O imagine mai caldă, o toamnă care să te facă să zâmbești de fiecare data când citești.

 Katherina Andreescu