Neagră și amară ca noaptea ce abia a plecat,
E fierbinte, îmi ard limba...
Aprind țigara și trag fumul în plămâni,
Aerul rece mă înfioară...
E o zi cețoasă de toamnă, și totuși....
Ador mirosul care plutește-n aer, de frig și ceață,
Îmi amintesc de tine, frânturi și cuvinte,
Și aștept să apari să-mi ții companie
Într-o dimineață de noiembrie.
Cad frunze galbene și roșii din copacii triști,
Și se termina țigara, cafeaua s-a răcit.
Am uitat, ție nu-ți place toamna și nu ai să apari,
Dar totuși sper ca vei face un compromis...
Nu-mi place să-mi beau singură cafeaua.
Katherina Andreescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu