Amintiri boeme

In tacerea inmomantala se aude timpul sangerand
Ingenunchiat de crudele minute, intr-o vesnicie timpurie
Geme, plange si se zbate, in linistea nopti morbide,
Asemeni unui copil uitat in intunericul plin de monotonie.

Si ce n-as da ca timpul sa stationeze aici, o vesnicie,
In gara asta plouata si darapanata, orele sa nu mai plece...
Nu-mi spune "Adio", si nici "La revedere", spune-mi "Pe curand",
In felul asta timpul o sa ne vegheze amintiriile boeme.