Fata fără umbrela

Cine ești tu, cine sunt eu?
Nu sunt a ta și nici tu nu-mi aparții,
Suntem doi copii într-o lume nebună
Doi îndrăgostiți avizi după afecțiune.

Ești ca o furtună în plină vară
Mă răcorești, mă inciți să vreau mereu mai mult.
Mă calmezi că să stârnești, apoi mă amețești,
Iar la final mă încălzești, cine ești?

Vrei să mă iubești sau ești aici să mă amăgești?
Înger și demon deopotrivă, azi nu-mi pasă dacă mă rănești.

Eu sunt fata fără umbrela din mijlocul furtunii
Ce dansează prin ploaia de sentimente.
Amețesc, cad și mă ridic, doar ca să privesc
Seninul ce se așterne în adâncul tău.