Fiori reci îmi străbat șira spinării și îmi pătrund în oase,
Visele îmi sunt labirinturi întortocheate, fără șanse de ieșire.
Frica îmi paralizează simțurile, nu pot să țip, să fug, să scap
E ceva apăsător în liniștea morbidă, e ceva la noi în dormitor.
Șoapte nedeslușite străbat pereții, ecouri, zgomote și uși trântite
Văd umbre pe perete și simt că îmi pierd pe rând rațiune și sănătatea.
E ceva care pândește-n întuneric, e o forță care răvășește tot în cale
Poate am înnebunit sau poate o fantoma mă bântuie în noapte.
Plutește-n casa un miros apăsător, dulce-acrișor, ca de moarte
Însă nu moarte mă sperie, ci pierderea raționamentului mă îngrozește.
Știu ca tu nu vezi, nu auzi, nu crezi, nu simți la fel ca mine,
Ceea ce mă face să mă întreb, e o fantoma sau a mea închipuire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu