Zi de primavara

Se așterne ceața peste orașul adormit
Precum o boală ce se răspândește-ntr-un corp sănătos
Particule mici de apă plutesc în aerul rece de dimineață,
Asta e o zi de primăvară întristată.

Vântul rece împrăștie un iz de iarna peste sufletele înflorite,
Amintindu-ne ca iubirile sunt trecătoare, nimic nu e etern.
Însă, eu te port adânc în gânduri și-n vise, te tatuez în suflet
Și te scriu în versuri, ca sa nu te pierd.

Inventariez cu grija fiecare gest al tău, zâmbetul de la amiză

Și parul ciufulit de dimineață, le așez cu grija într-un colț de suflet, 

Le păstrez pentru zile negre, să mă pot îmbăta cu ele

Ori de câte ori în mine plouă cu regrete. 

Trec corbii, în zbor, se duc în zarea-n întunecată

Și iau cu ei frânturi din ceață, o risipesc precum fumul de țigară, 

Lăsând să pătrundă de printre nori lumina cerească,

Ce scaldă în căldură o altă zi de primăvară.