De ce te tranformi în piatră, rece, dur...
Oare știi cât de tare mă doare răceala ta?
În curând, tot ce a fost odată, va fi istorie,
Nu-ti voi mai vedea ochii când te încrunți
Râsul tău clar și dulce....toate vor dispărea...
Îmi e frică să te pierd, iar tu pari atât de puternic
Aș da orice să fiu ca tine, să nu ma tem de nimic.
Dar cum aș putea să te uit, cum aș putea oare să uit să respir?
Si ma tem de momentul în care ne vom despărți,
Dar nu îl mai pot opri, se apropie cu pași mărunți și iuți...
Și nu pot să fiu puternică, nu pot nici măcar să mai fiu eu.
Oare știi cât de tare mă doare răceala ta?
În curând, tot ce a fost odată, va fi istorie,
Nu-ti voi mai vedea ochii când te încrunți
Râsul tău clar și dulce....toate vor dispărea...
Îmi e frică să te pierd, iar tu pari atât de puternic
Aș da orice să fiu ca tine, să nu ma tem de nimic.
Dar cum aș putea să te uit, cum aș putea oare să uit să respir?
Si ma tem de momentul în care ne vom despărți,
Dar nu îl mai pot opri, se apropie cu pași mărunți și iuți...
Și nu pot să fiu puternică, nu pot nici măcar să mai fiu eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu